(Continuare)
TRACK 1
Şi acum veţi înţelege tot. Veţi vedea, pregătiţi-vă
!
Aşadar, discipolul care se concentra asupra Luminii, de exemplu, asupra
Luminii, asupra Păcii, asupra Perfecţiunii, cu convingerea absolută că ele sunt
o realitate, că sunt un lucru care trebuia să se realizeze şi aşa mai departe,
chiar şi în planul fizic – dar, dat fiind că el nu ţinea atât de mult la planul
fizic, pentru că în planul fizic trăim foarte puţin timp, iar apoi plecăm, şi
dacă ne-am stricat, ne-am cheltuit întreaga viaţă, numai pentru a meşteri,
pentru a aduna, pentru a îngrămădi, iar apoi plecăm, fără a le putea lua cu noi
şi le lăsăm vagabonzilor, tâlharilor să le mănânce... Discipolii din vechiul
Egipt nu erau atât de proşti ! Ei încercau să se concentreze asupra lucrurilor
nemuritoare, eterne, indestructibile şi atunci le adunau, le căutau, le
acumulau, le dezvoltau, le “stropeau”, până când, chiar atunci când plecau din
acest plan fizic, deşi nu aveau nici palate, nici maşini, nici bani, nici
nimic, aveau bogăţii
şi comori şi splendori în ei înşişi, o asemenea Lumină, (că) ei mergeau direct
în acele regiuni de unde au venit acele particule; pentru că li se explica, li
se spunea: « dacă primiţi lucruri celeste în voi, veţi fi obligaţi, într-o
zi, să mergeţi în aceeaşi regiune de unde le-aţi luat, pentru că din cauza
legii afinităţii, veţi fi introduşi de aceste lucruri în acele regiuni sublime
şi veţi petrece o veşnicie de bucurie, de cunoaştere - învăţând,
bucurându-vă, călătorind, cunoscând tot. Şi când i se explicau aceste legi, ale
afinităţii, atunci discipolul nu se gândea decât să ajungă într-o zi în acele
regiuni. Şi atunci el lucra, lucra, lucra asupra Luminii, asupra laturii
divine, asupra laturii celeste şi, într-o bună zi, el beneficia (de toate
acestea), era în plenitudine, într-o stare de nedescris care, în India, a fost
numită «nirvana». În timp ce, toţi ceilalţi, care nu au trecut prin Iniţiere,
care erau influenţaţi, subjugaţi, mortificaţi de o filozofie stupidă, nu se
ocupau decât de lucruri care putrezeau, piereau, nu durau mult timp, iar când
plecau în lumea cealaltă, (erau) goi, săraci, mizeri şi prost primiţi. Atunci
ei mergeau în regiuni de unde au adunat lucruri, adică, dacă nu era un loc
numit Infern – pentru a suferi, pentru a vedea suferinţele pe care le-au cauzat
celorlalţi, ce înseamnă ele, pentru că nu le cunoşteau («Ce contează, nu eu
sufăr, ci ceilalţi, ce-mi pasă mie ?»). Şi atunci trebuiau să treacă prin
Infern, pentru a cunoaşte suferinţele pe care le-au cauzat celorlalţi. Iar
apoi, (treceau prin) Purgatoriu, pentru a se curăţa, a se purifica. Şi numai după,
după, după, poate era ceva, câtuşi de puţin, un lucru bun pe care l-au făcut...
Ca acela care,
în sfârşit, dăduse un morcov, doar unul, sau o ridiche cuiva. Singurul bine pe
care l-a făcut vreodată. Şi săracul de el, era deja în Iad: el ardea, suferea,
se plângea. Şi
jeluirile lui au ajuns până la Sf. Petru. Şi pentru că Sf. Petru nu putea dormi
din cauza asta, a căutat în catastif: «Trebuie să găsim ceva pentru a-l ajuta !»
A căutat, a căutat şi a găsit că făcuse bine doar cu o ridiche, dăduse o ridiche
cuiva. «Oho, zise el, asta e de-ajuns pentru a-l ajuta. A
făcut, totuşi, ceva. Lăsaţi în jos ridichea până la el, cu o sfoară, pentru a-l
salva.» Atunci, acel (nefericit) s-a agăţat de ea şi a început să urce. Numai
că ceilalţi păcătoşi care au văzut asta, s-au agăţat de picioarele lui, ca să
urce şi ei. Şi urcau... Iar el a zis: «Ei, voi ştiţi că ridichea asta e a mea ?!»
Şi atunci sfoara s-a rupt şi au căzut toţi înapoi în oale. Nu trebuia să spună
asta. Atunci Sf. Petru a văzut că nu e nimic de făcut. Nu poţi salva astfel de
oameni.
Aşadar, tot ce se spune despre Infern şi
despre Purgatoriu sunt mari adevăruri. Ele nu au fost inventate. Oamenii cred
că au fost inventate şi atunci râd de ele. În realitate nu există locuri care
se numesc Infern şi Paradis (Iad şi Rai). Nu. Sunt stări de conştiinţă. Numai
asta poţi corecta. Dar oamenilor trebuia să li se arate că există un loc
undeva, care este Iadul, şi un altul, Raiul, dar acestea au fost lăsate pentru
cei îndobitociţi; (pentru ei) este nevoie de asemenea lucruri, pentru a se agăţa
de ele. Dar pentru Iniţiaţi a fost revelat faptul că nu există Infern. Sunt
stări de conştiinţă. Sunteţi în Infern chiar şi acum. Unii sunt chiar acum; şi
suferă, sunt îngroziţi. Or, acesta este Infernul. De ce să aştepţi să fii
aruncat într-o oală ? Eşti deja în ea ! Iar alţii care jubilează, care radiază.
Ei bine, ei sunt deja în Paradis. Numai că nu ştiu că sunt în Paradis. Trebuie
să le-o spună altcineva. Esenţialul, lucrul cel mai important, în această
prinvinţă, este că dacă aveţi iubire pentru adevăr, pentru lumină, pentru
această puritate şi o aveţi în fiecare zi şi toată viaţa, atunci deja acumulaţi,
atrageţi, pregătiţi, formaţi o întreagă lume sublimă în voi, în jurul vostru,
care nu se vede. Şi când va fi văzută ? Când veţi pleca în lumea cealaltă, veţi
vedea că ceea ce aţi lucrat, ce aţi făcut este o realitate. Şi în acel moment,
dat fiind că atunci omul nu are corpul fizic, nu are corpul eteric, nu are
corpul astral, nici măcar corpul mental inferior, care îl împiedicau să simtă,
să primească aceste lucruri sublime, el simte cele mai mici lucruri, vibrează
la cea mai mică vibraţie – este de neînchipuit, de nedescris.
Iată cum Iniţiaţii din vechiul Egipt
prezentau lucrurile, adevărul. Ei spuneau: «Totul depinde de voi, dacă nu cereţi
decât Lumina, latura sublimă, deja sunteţi legaţi de lumea adevărului, de lumea
luminii, nimic nu vă va mai putea împiedica să vă proiectaţi când veţi pleca,
când veţi părăsi corpul fizic, să vă aflaţi printre acele fiinţe care sunt de
aceeaşi natură, de aceeaşi splendoare, de aceeaşi mărire, de aceeaşi frumuseţe,
de aceeaşi putere, sunteţi cu ei. Iată adevărul. Adevărul cu adevărat veridic.
Aşa stau lucrurile; şi nu puteţi face ca lucrurile să nu fie aşa; indiferent
dacă credeţi sau nu credeţi, aşa va fi, când veţi pleca. Aşa că nu ne rămâne
decât să credem, să acceptăm şi să lucrăm. Iată deci, trei
lucruri. «Facă-(ţi-)se după credinţa ta !» - a spus Iisus.
TRACK 2
Acum, cel mai
bun cadou pe care vi l-am făcut în timpul celor 39 de ani, este cel de astăzi.
Dacă acceptaţi, dacă mă credeţi, dacă lucraţi în acest sens, să aveti, să obţineţi,
să cunoaşteţi acest adevăr, această lumină, această iubire, veţi vedea apoi. Oh,
là, là ! Ce de schimbări, ce de schimbări extraordinare, chiar în această
existenţă, chiar în această existenţă; în ciuda opreliştilor, a blănilor, a
carapacelor şi a perdelelor şi a ecranelor, a îmbrăcăminţilor şi toate
celelealte, cu toate acestea veţi avea ceea ce vreţi.
Şi în acest fel Iniţiaţii, marii Maeştri,
Hierofanţii şi Mahatma spuneau : «Planul fizic este cea mai mare oprelişte
pentru a realiza cât mai repede cu putinţă aceste lucruri. Corpul fizic,
materia… vai, vai, vai, pentru a o subtiliza, pentru a o sublima, pentru a o
transforma, pentru a ajunge să trăieşti cu adevărat acea viaţă celestă chiar în
corpul fizic, trebuie multe eforturi, multă voinţă, multă credinţă, multă
iubire, multă speranţă. Şi cum oamenii sunt obişnuiţi cu lucruri mult mai
uşoare, mai simple, mai concrete, ei nu se ocupă decât de asta şi au renunţat
la această muncă a Iniţiaţilor, care este singura care merită (făcută), şi iată
cum, apoi, sunt mereu în mizerie, în sărăcie, în slăbiciune. Pentru că nu este
nimic ştiinţific în ceea ce fac ei, nu este bazat pe o ştiinţă iniţiatică. Tot
ceea ce fac ei nu este încă cea mai bună ocupaţie, de fapt. Acum vă prezint
astăzi latura cea mai perfectă, cea mai sublimă, cea mai veridică de a năzui
către acea Lumină. Şi dacă se întâmplă să simţiţi puţină descurajare, mici,
mici necazuri, mici suferinţe, uneori, să spuneţi ca în cântec: «În toate
împrejurările vieţii, nu-ţi pierde pacea !» «Pri- vsicikite
uslovia na jivota, ne gubi svoia mir !» Adică în orice condiţii aţi fi
puşi, să nu vă pierdeţi niciodată Pacea. Eei, nu e uşor ! Este imposibil, dacă
nu eşti conectat, legat de Lumină, dacă nu ai acest ideal de a te agăţa de ceva
nemuritor, nu e cu putinţă. Priviţi... Nu e posibil. Eu nu cred. Dar dacă eşti
agăţat, dacă ai o coardă, cum spuneam: Înaltul Ideal. Oamenii n-au înţeles
niciodată rolul unui Înalt Ideal; cum lucrează asupra noastră un Înalt Ideal,
cum ne ajută, cum ne redresează, numai avânt un Înalt Ideal şi dacă nu-l aveţi,
veţi fi la pământ din cele mai mici lucruri. Pentru că nu există nimic care să
vă susţină. Ca cei care sunt în mare, scafandrii. Dacă nu există o coardă, dacă
li se întâmplă ceva, ei zic «Trageţi !» şi hop ! sunt săltaţi sus. Acesta este Înaltul
Ideal. El este sus, la suprafaţa făpturilor, care vă susţine, nu vă lasă să vă
înecaţi. În timp ce, fără un ideal, ne înecăm. Vi s-a întâmplat de mai multe
ori. Şi pe urmă, acei ignoranţi trec drept savanţi şi filozofi. Se împăunează,
se umflă în pene,/se dau mari, dar sunt zero în faţa Cerului. În faţa idioţilor,
da, în faţa ignoranţilor, da. Idioţii se minunează în faţa altor idioţi ! Dar
în faţa Iniţiaţilor, în faţa celor de Sus, este lamentabil. Priviţi cu ce se mulţumesc ! Priviţi
ce prostii sunt în capul lor ! Ei se mulţumesc, meşteresc...
Iată cel mai mare adevăr despre care v-am vorbit şi el nu este
încă (ultimul). Este unul din marile adevăruri, dar apoi vor veni altele.
Şi aşa, unul după altul, unul după altul, înaintaţi, deveniţi puternici,
rezistenţi. Altfel, ooo, veţi alege... şi veţi fi mâncaţi, înghiţiţi de
gângănii mici. Şi ce sunt aceste gângănii ? Păi sunt oameni care vă vor mânca.
Da, sunt mici gângănii. Sunt multe, nu ducem lipsă de asemenea gângănii. Veţi
spune: «Dar cum vorbiţi, cum îndrăzniţi să vorbiţi de asemenea lucruri ?» Ei
da, Cerul mi-a dat acest drept. L-am obţinut. Înainte nu eram aşa. Eram foarte
rezonabil, foarte ponderat, foarte cumpătat, impecabil, ce mai ! Dar din clipa
în care Cerul mi-a zis: «Dă-i drumul, Toto !!! » de atunci (mi-am dat drumul)
şi spun astfel de lucruri. Fără
îngăduinţa Cerului, oh, là, là ! eram... perfect, ce mai ! Drăguţ adorabil. Dar
mi se pare că într-o zi, când veţi ajunge şi voi la anumite munci, la anumite
cuceriri, izbânzi sau dominaţii sau rezultate sau victorii, dacă vreţi, e
posibil să mă întreceţi. Eu încă nu i-am ocărât pe oameni. Dar voi o să îi ocărâţi - şi încă cum ! Asta o
prevăd. Dar noroc că pe moment sunteţi drăguţi ! Ei da, dar veţi face mai mult
de-atât. Dacă aţi vedea măcar ce se întâmplă, cum sunt oamenii în interior, o
să-i omorâţi pe toţi ! În
timp ce eu încă n-am omorât pe nimeni. Deci eu sunt mai drăguţ decât voi. Dar
dacă aţi putea măcar vedea ! Cunoaşterea, clarvederea sunt foarte
primejdioase. De ce ? Să zicem că cineva a deschis ochii unuia, şi el devine
clarvăzător. Şi află că soţia lui... Pune mâna pe puşcă: 3 morţi ! Aşa că
clarvederea nu este chiar atât de recomandabilă. Trebuie să rămâi în ignoranţă.
Vă spun: dacă voi aţi vedea ce văd eu, aţi extermina lumea. Dar nici în această
privinţă nu mă veţi înţelege. Nici în asta.
TRACK 3
Acum veţi avea într-adevăr timp să
digeraţi, să meditaţi şi veţi vedea, într-o zi, că au fost, cu adevărat, mari
adevăruri. Dar când ? Când veţi pleca de pe acest Pământ. Dacă, înainte de a
pleca, există şi unii care sunt convinşi, care acceptă, au o intuiţie, îşi
amintesc că este aşa – pentru că nu coborâm pentru prima oară pe Pământ - şi
ştiu că aţi verificat cu toţii ce am spus; toţi, fără excepţie. Aţi traversat
toate regiunile până la Cer şi v-aţi întors. Însă carapacele pe care le avem,
pe care le aveţi, vă împiedică să vă amintiţi. Dar toate acestea sunt în voi.
Unii pot să-şi amintescă şi să spună: «Da, aşa a fost. Acum este greu.» Da, nu
vă înşel. Şi atunci de ce să nu beneficiaţi de cunoaşterea acestor mari
adevăruri şi să vă bălăciţi veşnic în tot ce este atât de murdar şi necinstit,
atât de mediocru, chiar dezgustător, uneori. De ce, când
avem aceste mari adevăruri ? Să nu le cunoşti, să duci o viaţă cam animalică,
asta da… Poţi chiar să-i scuzi pe oameni. Dar să ai revelaţia acestor mari
adevăruri şi să continui să te bălăceşti, să te bagi în lucruri care nu sunt
chiar atât de frumoase, atunci persoana aceea nu se va putea justifica în nici
un fel. Nici ea nu va fi mândră de ea. E o chestiune de timp. Eu sunt liniştit.
Ştiu că o să vă prind pe toţi, toţi, toţi la cotitură, pentru că mai devreme
sau mai târziu veţi fi obligaţi să recunoaşteţi aceste lucruri. Fără excepţie,
aproape toţi îmi veţi da dreptate într-o zi. Dar poate că atunci nu voi mai fi
aici. Mă veţi căuta pe alte planete, ca să-mi mulţumiţi. Da. Ştiu şi asta. «Vă
faceţi iluzii, nu, nu, nu ! Oh, là, là ! »
Şi poate că sunt
singurul care nu îşi face iluzii. Ceea ce am învăţat, ceea ce am trăit, încă
n-aveţi idee ! Dar cu voia lui Dumnezeu, aşa, încet, uşurel, încetişor, veţi
cunoaşte lucruri pe care le-am trăit, pe care le-am cunoscut, pe care le-am
atins, le-am verificat – pentru că dacă am face-o dintr-o dată, aţi muri. N-aţi
putea rezista şi suporta toate acestea. Aţi cădea la pământ. Trebuie timp. Şi
apoi totul se va lărgi, veţi vedea lucrurile clar şi chiar veţi măsura, veţi
cântări oamenii pe care îi întâlniţi astăzi, în faţa cărora sunteţi în admiraţie,
pentru că au terminat câteva şcoli, au câteva diplome, au bani... Apoi, când veţi
vedea cum trăiesc, cum vorbesc, cu ce se ocupă... cu lumina Învăţământului,
vai, vai, veţi descoperi că sunt foarte departe. Veţi începe să-i apreciaţi pe
alţii, pe care i-aţi călcat în picioare, pe care nu i-aţi apreciat, pentru că
nu sunt atât de bine clasaţi, stimaţi, de idioţii lumii. Ce de schimbări se vor
produce în voi, veţi vedea ! De ce ? Pentru că trebuie să vezi lucrurile exact
cum sunt. Şi deocamdată nu le vedeţi. Sunteţi influenţaţi de oameni care nu
cunosc adevărul. Ei ne-au influenţat, ne-au indus în eroare, ne-au educat. Nu
este aşa, nu este aşa ! Când veţi cunoaşte celălalt aspect, veţi înţelege şi îi
veţi clasa. Veţi spune: «Gata cu ăştia ! Nu mai sunt idealul meu. Nu-i voi mai
imita.» Pentru că pe moment, toată lumea vrea să devină regele oţelului, regele
petrolului, regele prostiei, regele... Nu, ??? Iar acum sunt la spital, sunt la
cimitir. Pentru că, ştiţi, sunt prea mulţi regi, prea mulţi, aşa că...
O, ce bucuros sunt astăzi ! Pentru că v-am
făcut un cadou ! Şi dacă aţi înţeles, dacă gândiţi că gândul este ceva real,
puternic, ideal, formidabil şi în loc să vă lăsaţi gândul să se plimbe, să
adune murdării, lucruri senzuale, abracadabrante, lucruri dezordonate, să o
puteţi educa, concentra, conduce, ghida, ca ea să fie (ocupată) mereu, mereu cu
lucruri sublime, sublime, sublime. Dacă ajungeţi să faceţi asta, aveţi puterea,
aveţi cheia, aveţi tot. Acum trebuie să faceţi o muncă asupra voastră înşivă. Să
nu vă lăsaţi ca toată lumea, plutind în nori. Ceea ce este puţin dulce, ah ! Toţi
decad tocmai prin gândirea lor, prin mentalul lor, prin imaginaţia lor, sunt
dezechilibraţi, ajung la psihiatrie, pentru că nu cunosc aceste lucruri.
Lumina vindecă, Lumina însănătoşeşte, Lumina armonizează, Lumina perfecţionează.
Şi oamenii de ce se ocupă ? De Lumină ?
Mai degrabă de întuneric. Ei acceptă întunericul şi atunci întunericul îi
ucide.
Vedeţi, deci, ce cadou v-am făcut astăzi ?!
Şi dacă vreţi să verificaţi, hai, daţi-i drumul ! (Vă trebuie) ani. Şi veţi
vedea, când ne vom întâlni, nu veţi mai fi aceeaşi. Va ieşi ceva din voi. În
timp ce acum, când văd multe chipuri, sunt stinse, stinse, sunt întunecate,
sunt fără viaţă, nu există nimic, nici în privire, nici în zâmbet, nici
în... Pentru că este „ideal” să fii aşa. Este idealul oamenilor. În timp ce
aici, ehe, însufleţim, însufleţim tot, tot, tot. Fiinţa trebuie să vibreze, să
propage viaţa.
UN MINUT DE MEDITAŢIE
