OMRAAM
MIKHAEL AIVAMHOV
Moartea şi viaţa de Dincolo
26 septembrie
1975 – Bonfin
(A)
Pentru ştiinţa iniţiatică, fiinţa umană
este o reflectare, o imagine a universului; prin urmare, la fel ca acesta, ea
este compusă din regiuni, din «corpuri» diferite. Ştiinţa oficială nu a ajuns
încă să emită această realitate şi de aici provin multe erori, mai ales în
medicină şi psihologie.
Hinduşii împart după tradiţia lor fiinţa
umană în şapte corpuri, diviziune acceptată de majoritatea spiritualiştilor (Conform
capitolului III din «Viaţa psihică: elemente şi structuri» – Colecţia Izvor). Corpul cel mai material şi singurul
vizibil pentru noi, este corpul fizic, dar există alte şase corpuri compuse
dintr-o materie din ce în ce mai subtilă: corpul eteric, astral, mental,
cauzal, budic şi atmic. În realitate însă, corpul eteric
face parte din corpul fizic şi el există sub formă a patru stări numite eter
chimic, eter vital, eter lumină şi eter reflector. De aceea, corpul fizic poate
fi împărţit în şapte stări: solid, lichid, gazos şi cele patru stări eterice. Celelalte
corpuri pot fi împărţite deasemenea în şapte: astfel în astral există trei
regiuni inferioare şi patru regiuni superioare, şi acolo, în aceste regiuni
superioare trăiesc Îngerii.
Ce este un Înger ? Un Înger, este o
creatură nemuritoare făcută dintr-o materie atât de pură, atât de subtilă,
încât nimic rău sau obscur nu o poate atinge. El trăieşte în lumină, într-o
seninătate absolută şi cunoaşte totul, în afara suferinţei, întrucât suferinţa
are întotdeauna la origine mişcările naturii inferioare care provoacă tulburări
şi perturbaţii. Un Înger nu poate cunoaşte aceste tulburări pentru că este
absolut pur. În planul fizic nu există Îngeri, ei pot fi întâlniţi numai începând
din regiunile superioare ale planului astral.
La limita planului astral inferior şi
ale planului astral superior, se găseşte o zona intermediară locuită de fiinţe
ce sunt pe cale de a se perfecţiona, de a rupe legăturile cu regiunile
inferioare; însă acestea sunt susceptible de a fi tulburate de influenţele
nefaste ale planului astral inferior şi ale planului fizic. Corpul astral este
în acelaşi timp lumea suferinţei şi cea a bucuriei; a bucuriei, când omul a
ajuns să-şi purifice şi să-şi rafineze dorinţele
iar a suferinţei, când el trăieşte la un nivel inferior, înglodat în pofte şi
pasiuni.
În momentul morţii, omul se desprinde de
corpul său fizic, dar aceasta nu ajunge pentru ca el să fie de îndată eliberat.
Putem spune chiar că este şi mai
expus la chinuri decât când trăia pe pământ. Într-adevăr, în timpul vieţii pământeşti, corpul nostru fizic constituie o carapace, o
armură care ne împiedică să simţim realitatea lumii psihice; când însă ne
desprindem de corpul fizic prin moarte şi ne regăsim în astral fără apărare, riscăm să suferim foarte mult şi să ne simţim foarte nefericiţi.
Infernul nu este nimic altceva decât o
stare de conştiinţă trăită foarte intens în planul astral. Numai o purificare
prin suferinţă ne poate în sfârşit salva. Toţi cei care s-au scufundat complet
într-o viaţă de dezmăţ, de nedreptaţi, de
răutăţi, de cruzimi şi care au reuşit să scape de justiţia umană, când mor, se
găsesc confruntaţi în planul astral cu tot răul pe care l-au făcut;
ei nu mai pot găsi nicăieri vreun refugiu pentru că nu mai au corpul fizic care îi apăra şi îi insensibiliza şi simt exact aceleaşi suferinţe pe
care le-au provocat la alte fiinţe când erau pe pământ.
Vi s-a întâmplat, fără îndoială, să
aveţi coşmaruri şi aţi remarcat că de cele mai multe ori, acest coşmar se
întrerupea dintr-o dată pentru că vă trezeaţi brusc, mulţumit de a vă regăsi la
adăpost în corpul vostru fizic, zicându-vă: «Din fericire nu a fost decât un vis». De ce această trezire bruscă ? Pentru că subconştientul vostru ştie că, pentru
a vă apăra de fiinţele sau forţele ostile din planul astral, trebuie să
reintraţi în corpul vostru fizic, fortăreaţa unde vă puteţi adăposti. Dacă
rămâneţi în planul astral, veţi continua să fiţi la dispoziţia duşmanilor, dar
voi părăsiţi acest plan, vă întoarceţi în corpul vostru fizic care este dens,
solid, ca să scăpaţi de ei. Este ca şi când, fiind urmărit pe stradă, găsiţi
refugiu într-o casă: acolo, nici cuţitele, nici gloanţele nu vă pot atinge.
Aceeaşi lege există în toate domeniile.
Căci, se poate deasemenea întâmpla ca în timpul meditaţiilor lor, anumite
persoane să se dedubleze şi să fie atrase în regiunile periculoase ale planului
astral unde pot fi urmărite, ameninţate. În acest caz, primul lucru pe care
trebuie să-l facă este să reintre în corpul lor fizic pentru a-şi găsi adăpost.
Corpul fizic este o bună fortăreaţă, dar
când îl părăsim în momentul morţii, dacă am violat legile dragostei, ale
înţelepciunii şi adevărului, vom fi forţaţi să plătim în planul astral pentru
toate aceste greşeli. Acestea nu sunt invenţii: cei mai mari gânditori ai
umanităţii au spus-o întotdeauna, marii artişti, pictori, poeţi, au reprezentat această lume în operele lor;
persoane care au fost în stare de moarte clinică timp de trei sau patru zile, când au revenit la viaţă, au putut povesti ceea ce au văzut în
planul astral. Cerul permite astfel, din când în când, unor persoane să facă
această experienţă pentru a putea linişti pe oameni şi a le reaminti anumite adevăruri.
Astfel, deci, după moarte, omul trebuie
să suporte în planul astral tot răul pe care l-a făcut altora, să sufere pentru
toate greşelile făptuite. Aceasta nu înseamnă că Inteligenţa cosmică vrea să se
răzbune sau să-l pedepsească; ea doreşte numai ca omul să devină conştient de
tot ceea ce a făcut pe pământ, pentru ca, adesea, el a făcut să sufere anumite fiinţe fără măcar să-şi dea
seama, şi această ignoranţă este inacceptabilă, ea îl impiedică să
evolueze.
Inteligenţa cosmică ne face, deci, să
trecem prin suferinţele pe care le-am pricinuit altora, pentru ca să ne dăm bine seama de ceea ce am făcut şi să
ne putem corecta. Timpul necesar depinde de gravitatea greşelilor noastre, cei care nu au comis crime importante trec repede peste această
etapă, în timp ce alţii vor rămâne ani de zile în suferinţe.
După ce şi-a plătit toate datoriile,
omul intră în prima regiune a astralului superior unde trăieşte în bucurie şi
minunare datorită fericirii pe care a dat-o celorlalţi pe pământ. Tot binele pe
care l-a făcut pentru ei: să-i ajute, să-i încurajeze, să le dea speranţă, să
trezească în ei credinţa sau dragostea, îl va trăi la fel în astral, amplificat
la infinit. Şi numai în acel moment el îşi poate da seama de ceea ce a făcut pe
pământ. Căci se întâmplă într-adevăr, ca anumite fiinţe foarte evoluate să facă
bine fără a şti vreodată la câţi oameni le-au adus bucurie, fericire, viaţă; ele o fac instinctiv, fără
să se gândească. Dar inteligenţa cosmică vrea ca totul să fie cunoscut. Atunci, după moartea lor, aceşti binefăcători inconştienţi
trebuie să vadă, să înţeleagă, să simtă tot binele pe care
au putut să-l facă şi ei rămân uimiţi de aceasta.
După aceea, ei vor urca mai sus, în
regiunea planului mental superior, planul cauzal, unde toate bogăţiile, comorile
înţelepciunii le sunt oferite, toate misterele universului le sunt dezvăluite
şi toată frumuseţea regiunilor celeste le este arătată. Apoi vor urca şi mai
sus încă, în planul budic, iar acolo, uniţi cu
sufletul universal, vor trăi o viaţă de fericire indescriptibilă. După
aceasta, ceea ce se petrece în planul atmic, nu există cuvinte pentru a o
exprima: o fuziune completă cu Creatorul...
Când omul trebuie să se reîncarneze (Despre
încarnare şi legile sale, a se vedea capitolul VIII din «Omul spre victoria destinului său» – Colecţia Izvor), va trece din nou prin regiunea atmică,
budică, cauzală, mentală, astrală şi eterică,
luând din fiecare materiale pentru a-şi face un veşmânt, adică un corp din
ce în ce mai dens pe măsură ce coboară în materie. Când ajunge în planul
fizic, ca un nou născut, el nu-şi mai aduce aminte de nimic, nici de ceea
ce a suferit, nici de ceea ce l-a bucurat, nici de ceea ce a învăţat. Dar totul
este acolo, acumulat în el, şi într-o zi îşi va reaminti dacă va fi
dispus să accepte anumite discipline, anumite reguli de viaţă sub conducerea
unui Mare Înţelept. Cei care reuşesc să scoată din profunzimea fiinţei
lor amintirea a tot ce au trăit în viaţa de dincolo, avansează mult mai
repede pe drumul evoluţiei.
Din nefericire, majoritatea oamenilor
este atât de legată de pasiunile şi plăcerile pământeşti încât toate aceste cunoştiinţe, toate aceste bogăţii
profund ascunse în ei, vor rămâne mult timp acolo, înainte ca aceştia să poată beneficia de ele. Prea fericiţi cei care cunosc această realitate
şi care cred în ea, căci ei nu mai pot accepta să trăiască o
viaţă mediocră.
În fiecare zi vor dori să avanseze, să
progreseze în inteligenţă, în dragoste, în stăpânirea de sine, pentru a deveni
utili întregii umanităţi.
Dar
revin la esenţial: chiar dacă credem sau nu în supravieţuirea sufletului după
moarte, totul se înregistrează în noi fără ştirea noastră. Natura a depăşit de
mult pe cei mai mari electronişti, ea a plasat în vârful inimii omului o bobină
magnetică, de talia unui atom, care se roteşte toată viaţa şi care
înregistrează totul. Când omul pleacă în cealaltă parte, el se desprinde de
corpul său fizic dar păstrează această mică bobină. Judecătorii de sus îl
invită în tăcere să-şi privească filmul vieţii şi să revadă totul în detaliu.
Da, nimeni nu poate scăpa de această
lege: totul în viaţă se înregistrează, trebuie să plătim în planul astral
pentru fiecare transgresiune pe care am comis-o aici, jos, şi resimţim totul cu
mult mai multă intensitate pentru că nu mai avem protecţia corpului fizic.
Nimic nu este mai teribil decât să fii gol şi vulnerabil în planul astral, căci gândurile, sentimentele celor
vii, vin direct să va muşte, să vă înţepe, să vă ardă. Nu puteţi să scăpaţi de ei, chiar regretele şi suferinţele celor vii pe care i-am lăsat pe
pământ, sunt un chin pentru morţi. Numai în momentul când
intraţi în planul cauzal, nimic nu vă mai poate atinge, voi sunteţi în centrul
unui cerc magic de lumină şi nimeni nu poate să-l treacă dacă nu
vreţi.
Domeniul
sufletului şi al spiritului este cu adevărat extraordinar, şi pentru că sunteţi
într-o şcoală iniţiaţică, dacă ştiţi să fiţi răbdători, tenaci, veţi învăţa
multe. Dar atenţie, trebuie să vă previn: dacă vă lăsaţi atraşi de inutilităţi
şi renunţaţi la această bogăţie spirituală pentru treburile mărunte ale vieţii
cotidiene, când veţi pleca în
cealaltă lume veţi trece prin stări de conştiinţă înspăimântătoare, pentru că
n-aţi ştiut să apreciaţi ceea ce este pur, sacru, divin.
Îmi veţi spune: «Dar totuşi, nu e nimic, n-am asasinat pe
nimeni». Ba da, este grav, faptul de a nu aprecia aspectul
divin, nu este un semn bun pentru voi. Aceasta vrea să spună că, în trecut, aţi
trăit într-o manieră atât de deplorabilă, încât v-aţi pregătit corpurile astral
şi mental cu totul defectuos. V-aţi întârziat
atât de mult evoluţia, încât acum, vă lipseşte undeva un
element care să vă facă sensibil la lumea divină, şi va trebui să suferiţi pentru a-l câştiga.
(B)
Când un om
moare, sufletul său se separă de corpul fizic; dar şi când este viu, sufletul
poate deasemenea, în orice moment să părăsească corpul pentru a călători în spaţiu,
să se instruiască sau chiar să viziteze prieteni care trăiesc foarte departe, în
alte locuri, pentru a-i ajuta, a-i consola, a le face revelaţii. Foarte puţine
persoane sunt capabile să se dedubleze. Chiar noaptea, când dorm, sufletul lor
rămâne acolo, învârtindu-se în jurul corpului fizic, fără să înveţe nimic şi
fără să facă vreo treabă; atunci, cu atât mai mult, ele sunt incapabile să-şi
părăsească corpul în timpul zilei pentru a călători în spaţiu, a reveni apoi,
pentru a relua activităţile lor cotidiene.
Veţi spune că doriţi să aflaţi repede
cum trebuie făcut pentru a se dedubla. Ei bine, nu, nu fiţi atât de grăbiţi; dacă nu sunteţi suficient de
pregătiţi, vă pasc mari pericole psihice (obsesie, posesiune, nebunie), şi chiar
pericole de moarte. Dacă nu începeţi prin a vă purifica, ca să deveniţi stăpâni
pe voi înşivă, pe gândurile voastre, pe sentimentele şi înclinaţiile voastre,
va fi foarte periculos de a vă părăsi corpul şi a-l lăsa fără protecţie, la bunul
plac al oricărei entităţi: atunci se pot produce fenomene deplorabile. Iată de
ce nu v-am vorbit prea mult de dedublare; va fi pentru mai târziu, când veţi fi
pregătiţi. Cei care sunt grăbiţi să meargă să frunzărească cărţi oculte despre
acest subiect, sunt liberi s-o facă, dar îi previn că îşi iau mari riscuri.
Dacă ne pregătim timp de ani de zile
insistând mai ales asupra purităţii: puritatea hranei, a gândurilor, a sentimentelor
şi practicând numeroase exerciţii penru a ne domina, a ne stăpâni, atunci
sufletul va putea într-o zi, după voia sa, să se detaşeze fără nici un pericol
de corpul fizic. În acest fel, adevăraţii Iniţiaţi călătoresc în spaţiu; acolo
ei văd şi învaţă multe lucruri a căror amintire o păstrează când şi-au
reintegrat corpul fizic (şi acest lucru este foarte important). În anumite împrejurări, anumitor persoane
li se poate întâmpla să se dedubleze involuntar – aceasta se
manifestă de exemplu printr-o adormire spontană în mijlocul zilei – dar cand ele revin la realitate, nu-şi mai amintesc de ceea ce au vazut, auzit sau
făcut, ceea ce este regretabil. Problema este deci de a ne putea dedubla în mod
conştient, dar nu trebuie să ne grăbim, trebuie mai întâi să ne gândim a ne purifica. De exemplu lucrând, cum v-am
învăţat, cu Îngerii celor patru elemente.
Nu putem cu adevărat să ne dedublăm dacă
n-am învăţat să ne detaşăm... Până la ultima detaşare: moartea. Câţi oameni
care n-au învăţat niciodată detaşarea nu reuşesc, chiar în clipa morţii, să se
desprindă de corpul fizic ! Legăturile care îl ţin
acolo sunt puternice. În viaţă, ei nu se gândeau decât la problemele lor materiale, la
bani, la plăceri, atunci, cum ar putea să accepte să abandoneze toate acestea ?
Dând târcoale mult timp în jurul corpului lor, în jurul locurilor unde au trăit, a
fiinţelor pe care le-au cunoscut, ei suferă enorm până când servitorii
divini vin să-i ajute să se elibereze. Alţii, din contră, îşi părăsesc imediat corpul fizic,
cum ai scoate o haină, liniştit, într-o minunată bucurie. Iată de ce şcolile iniţiatice au învăţat întotdeauna pe
discipolii săi cum să se detaşeze.
«Atunci, veţi spune, pentru a se detaşa
trebuie să părăsim lumea şi să nu mai frecventăm oamenii ?» NU. Unii asceţi sau pustnici, înţelegând
astfel detaşarea, s-au izolat într-un loc singuratic, o grotă în munte... Ei gândeau
că s-au detaşat de tot, dar detaşarea lor nu era decât exterioară. În
singuratatea cea mai deplină, se trezeau dintr-o dată hărţuiţi de toate
felurile de dorinţe şi pofte. Datorită singurătăţii lor, Diavolul îi vizita
fără probleme. Literatura este plină de istorii ce povestesc tentaţiile
sfinţilor şi pustnicilor. Nu, nu este vorba de a abandona totul, ci de a
înţelege că adevărata detaşare este interioară şi că numai puritatea ne poate
duce la ea.
(C)
Nu întotdeauna
sunt aceleaşi suflete care vin să se încarneze pe Pământ. Se poate întâmpla ca
aceleaşi să revină adesea de-a lungul mileniilor, dar nu este obligatoriu –
pentru că Pământul nu este singurul loc unde creaturile pot să facă stagii şi
să se dezvolte. Peste tot în Univers există «pământuri» unde creaturile se instruiesc. Atunci, tot
aşa cum unele fiinţe vin de pe alte planete pentru a îndeplini anumite misiuni
pe Pământ şi apoi pleacă după ce le-au înfăptuit, alte fiinţe părăsesc Pământul
nostru pentru a merge pe alte planete. Cei Douazeci şi patru de Înţelepţi,
Stăpânii destinului, guvernează această circulaţie a sufletelor.
Dar, în momentul când omul moare,
porţile Pământului se închid în spatele lui, el se găseşte angajat într-un alt
curent şi nu mai are dreptul de a se întoarce înapoi. Pentru asta nu este bine să evocăm morţii: pentru că împiedicăm evoluţia lor. Trebuie să ne rugăm pentru ei, trebuie să le
trimitem lumina pentru ca să evolueze, să se libereze, dar nu trebuie să
ne agăţăm de ei pentru a-i reţine, şi mai ales să nu încercăm să-i readucem pe Pământ.
Cărţile vechi prezintă numeroase cazuri
de evocări de morţi. Se înjunghiau animale şi datorită emanaţiilor produse de
sângele lor, se atrăgeau şi se hrăneau sufletele morţilor care, timp de câteva
clipe regăseau astfel un fel de vitalitate.
Există în Odiseea un episod unde vedem pe Ulise făcând să revină din Infern Umbra ghicitorului Tirezias pentru ca acesta să-i prezică viitorul. De
asemenea şi în Vechiul Testament putem citi povestea vizitei pe care regele
Saul a făcut-o vrăjitoarei din «En-Dor», pentru ca aceasta să cheme în fata lui umbra marelui rege Samuel. Saul vroia să afle de la el soarta razboiului pe
care îl ducea contra Filistinilor. Acest gen de evocare se numeşte: «necromancie», căci este vorba de o prezicere a viitorului
(mancie) prin intermediul morţilor (necro). Dar vă amintiţi de ceea ce
Samuel îi zice lui Saul în momentul în care apare: «Pentru ce m-ai tulburat tu
chemându-mă ?» Da, pentru că morţilor care au trăit pe Pământ ca mari
spirite nu le place să fie deranjaţi pentru a satisface curiozitatea
celor vii: ei se simt atât de îndepărtaţi de preocupări meschine şi limitate ! Bineînţeles, ei nu uită şi acceptă să ne ajute, dar de o altă
manieră (Într-o altă conferinţă Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov spune: «Când, în momentul transfigurării de pe
muntele Thabor, Iisus a apărut discipolilor săi, el era atât de luminos şi strălucitor
că n-au putut să suporte această lumină şi au căzut
cu faţa la pământ. Această
transfigurare era o erupţie a corpului său spiritual, corpul de glorie, în planul fizic. Nu sosise încă momentul
pentru Iisus de a-şi detaşa corpul de glorie, de corpul său fizic pentru a trăi
definitiv în el, dar el putea să apară în plenitudinea manifestării
sale. Câteva persoane au putut să vadă corpul de glorie al anumitor Iniţiaţi,
când se aflau în stări de încântare şi extaz: chipul lor strălucea,
lumina, ţâşnea din toată fiinţa lor. Datorită acestui corp care nu este oprit
de nici un obstacol material, Iniţiaţii pot călători în spaţiu, să
traverseze munţii şi chiar să pătrundă până în centrul Pământului. El poate
acţiona chiar la distanţă asupra creaturilor pentru a le ajuta. Da, chiar
dacă corpul său fizic e bolnav un Iniţiat poate întotdeauna să lucreze şi să
trimită ajutor, căci corpul fizic şi corpul de glorie sunt două realităţi
total diferite. Chiar dacă un Iniţiat este muribund, chiar dacă e mort, corpul
său de glorie este viu, strălucitor, el poate atinge creaturile în spaţiu
pentru a le instrui, sfătui, consola şi a le da binecuvântările sale»).
Desigur ca majoritatea oamenilor, când
părăsesc Pământul, nu sunt imediat liberaţi de legăturile pământeşti: ei rămân
legaţi de părinţi, de prieteni (sau de duşmani !), de locuri, de averile lor,
şi dacă nu sunt suficient de evoluaţi, dacă n-au în inima lor, în sufletul lor,
dorinţa de a descoperi şi alte spaţii şi de a merge spre Dumnezeu, se învârt în
jurul acestor fiinţe, case obiecte. Acestea sunt sufletele rătăcitoare care
suferă şi care nu pot încă să se elibereze, cu toate că spiritele luminoase vin
să le ajute. În timp ce aceia
care au trăit pe Pământ în dragoste, lumină, virtuţi, îşi părăsesc foarte
repede corpul şi zboară spre regiunile sublime unde plutesc în
fericire şi bucurie. De acolo, ei pot trimite curenţi benefici la toţi
cei pe care i-au lăsat jos, pentru a-i ajuta, proteja, dar nu mai revin
niciodată spre ei şi nici nu mai coboară, cum mulţi îşi mai imaginează. Din momentul în care sunt morţi, ei sunt
foarte departe de Pământ şi nu mai revin.
Veţi spune: «Dar atunci, cum se face că spiritiştii
cred că intră în comunicaţie cu anumite persoane celebre din trecut ?» NU, în realitate nu comunică cu ei, ci
iată ce se întâmplă: când fiinţa umană se desprinde pentru a pleca în cealaltă
parte, ea îşi lasă o parte din veşmintele sale. Bineînţeles eu nu vorbesc de veşmintele fizice ci de cele eterice şi astrale care plutesc în atmosferă şi sunt impregnate
de tot ceea ce fiinţa a trăit. Sunt ca nişte coji sau învelişuri goale,
părăsite de cei care le-au locuit şi care pot fi animate, însufleţite de către
fluidele persoanelor reunite în şedinţele de spiritism pentru a
evoca morţii. Şi cum în general aceste persoane nu sunt prea evoluate, evident
că ele nu pot să degajeze decât fluide inferioare, îmbibate de pasiuni, de
senzualitate, de pofte. Şi aceste
fluide atrag din planul astral şi eteric toate felurile de existenţe ce plutesc
şi care n-au fost încă absorbite de către centrul Pământului.
Spaţiul psihic înconjurând Pământul este
curăţat în mod natural de tot ce e de prisos şi trimis în centrul Pământului;
totuşi, anumite entităţi inferioare, numite larve elementare, sunt încă acolo,
şi ele sunt cele care apar adesea în şedinţele de spiritism pentru a înşela şi
rătăci oamenii. Şi nu numai
că ele îi rătăcesc şi îi înşeală, dar îi şi epuizează, pentru că,
pentru a rămâne mai mult timp vii, ele absorb vitalitatea oamenilor.
Este la îndemâna celui mai inferior
spirit să intre în corpul unui medium şi să vorbească în numele oricui vreţi:
Moise, Iisus, Ioana d’Arc... aceasta nu dovedeşte superioritatea sa şi, în tot
cazul, nu o adunatură de persoane frivole, curioase, senzuale, cum întâlnim
adesea în reuniunile de spiritism, vor putea atrage spiritele evoluate. Tot ce
pot să atragă aceste persoane, este pleava ce populează astralul inferior,
larvele, resturile, umbrele... În schimb, dacă fiinţe pure, luminoase,
dezinteresate, se reunesc pentru a se ruga şi a trimite lumina, entitaţi cu
adevărat luminoase pot să se manifeste printre ei, dar nicidecum la modul în
care se manifestă spiritele în cercurile de spiritism.
În lumea psihică există de asemenea
fiinţe create de oameni. Anumite personaje din literatură sau chiar sfinţi care n-au existat niciodată cu adevărat, au
devenit atât de celebri şi au ocupat într-atât gândirea oamenilor
încât au sfârşit prin a avea o realitate, desigur nu fizică, ci fluidică. Şi de
altfel egregorurile au aceeaşi origine. Un egregor este o entitate
colectivă creată de gândirea tuturor indivizilor aparţinând unei grupări, popor sau religie, de exemplu... Gândurile lor, dorinţele lor care merg
toate în acelaşi sens formează un egregor impregnat,
hrănit, şlefuit de această colectivitate. Şi noi, Fraternitatea Albă Universală,
avem un egregor. Toate bisericile, toate mişcările spiritualiste
îl au pe al lor. La fel şi toate mişcările politice. Şi câteodată aceste egregoruri se luptă sus, care pe
care... Fiecare egregor ajută comunitatea care l-a format, căci el este un
rezervor de forţe formidabile. El posedă o formă simbolică, adesea cea de
animal: urs, tigru, cocoş, porumbel, etc. Dar esenţial este de a înţelege cum
putem forma un egregor puternic care să acţioneze în lume, care să ajute şi să lumineze creaturile. Numai, atenţie, putem
fi de asemenea pedepsiţi, pulverizaţi de un egregor dacă am trădat idealul pe care îl reprezintă. DA, egregorurile se răzbună pe cei care
l-au trădat.
Planul astral este locuit de creaturi de
toate felurile despre care oamenii nu au nici o idee. Chiar dacă le cunosc sau
nu, ei atrag pe cele care intră în relaţie prin legea afinităţii. Iată cum, în
şedinţele de spiritism, participanţii atrag prezenţe din oceanul astral. Veţi spune:
«Da, dar cum au ajuns aceste creaturi să cunoască suficiente
lucruri despre un mort pentru a reuşi să se dea drept el ?» Aceasta nu este dificil, totul este scris în Cronica
Akaşa, adică arhivele eterice ale Universului, şi creaturile pot să se informeze
foarte repede, însă de multe ori nu văd prea bine şi dau informaţii greşite.
Totul depinde de persoana care se
adresează lumii invizibile: dacă ea este foarte pură, foarte luminoasă, ea
primeşte un răspuns exact, nu pentru că spiritele au coborât, ci pentru că ea
s-a ridicat până la ele pentru a avea comunicarea. Există cazuri, bineînţeles,
v-am spus-o, în care anumite spirite sunt forţate să părăsească regiunea lor
pentru a veni pe Pământ, pentru că sunt chemate de magicieni foarte puternici care
le obligă să coboare prin
formule magice pe care ştiu să le pronunţe. Dar nu este normal, nu este
natural, omul este cel care trebuie să se ridice prin gândire pentru a le
întâlni în regiunea unde se găsesc: morţii, ei, nu trebuie să recoboare pe Pământ.
Există două feluri de magie: una prin
care ne adresăm forţelor superioare de la care vrem să obţinem binecuvântările (aceasta se cheamă invocare),
şi o alta prin care vrem să facem să revină sufletele morţilor pentru ca ei să se manifeste (aceasta se cheamă evocare). Dar în
general, v-am spus-o, nu reuşim să obţinem prezenţa
reala a acestor spirite pe care am vrut să le evocăm sau sa le invocăm: sunt
alte creaturi care iau forma sau vocea lor, având interes să înşele
oamenii.
Trebuie să fim foarte prudenţi. În ceea
ce mă priveşte, n-am recomandat niciodată participarea la şedinţe de spiritism,
niciodată, din contră. Când eram tânăr, am asistat la câteva dar am înţeles
foarte repede că oamenii care sunt acolo sunt
îngrădiţi în senzualitatea, poftele, ambiţiile lor. Atunci, sub pretextul de a comunica cu parinţii sau
prietenii lor, ei atrag creaturi astrale de care nu vor putea să se debaraseze
pentru că acestea vor încerca să-şi satisfacă dorinţele inferioare prin
intermediul lor. De aceea mulţi spiritişti au sfârşit foarte rău.
Atunci, lăsaţi morţii să plece liniştiţi
acolo unde trebuie să se ducă. Părinţii voştri,
prietenii voştri, nu vă agăţaţi de ei, nu îi reţineţi prin suferinţele şi
regretele voaste, şi mai ales nu căutaţi să îi chemaţi pentru a comunica cu ei:
îi deranjaţi şi îi împiedicaţi să se elibereze. Rugaţi-vă pentru ei,
trimiteţi-le dragostea voastră, doriţi ca ei să se elibereze şi să se ridice
din ce în ce mai mult în lumină. Dacă îi iubiţi cu adevărat, să ştiţi că veţi fi într-o zi
cu ei. Iată adevărul. De câte ori v-am spus-o: acolo unde este dragostea
voastră, acolo veţi fi şi voi într-o zi.
Un minut de
meditaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu