Sensul iniţierii - Iniţierea în Egiptul antic (A)

OMRAAM  MIKHAEL  AIVANHOV

CONFERENCE: 

Le sens de l’initiation

(Sensul iniţierii I)

TRACK 1

     Toată lumea a auzit, până acum, din vorbe, din cărţi citite, din conferinţe ascultate, că exista o iniţiere în Egipt, că multe, foarte multe fiinţe au mers (acolo) pentru a o trece, a o cunoaşte şi a se întoarce în ţara lor. Când îl citeşti pe Platon, constaţi că Platon s-a dus în Egipt şi a trecut toate probele iniţierilor, pe care voi nu le cunoaşteţi încă; dar le veţi cunoaşte imediat (şi veţi afla) pe unde a trecut. Şi el nu este sigurul. A fost şi Pitagora, acest mare filozof, care a influenţat aproape întreaga omenire prin a sa filozofie a numerelor şi a muzicii. Şi el a fost acolo şi a trecut probele, a învins. Şi Orfeu. Orfeu, cel care a dat (lumii) mitologia. Iar oamenii nu ştiu că toată ştiinţa egipteană este cuprinsă în mitologie. Toate misterele se află în mitologie. Numai că ele sunt atât de bine ascunse, camuflate, încât numai Iniţiaţii pot descifra mitologia.

    Eu am încercat deja, de mai multe ori, să vă descifrez unele lucruri din mitologie, dar nu am avut timp să insist prea mult, pentru că am abordat alte subiecte. Vă amintiţi, desigur, (că v-am vorbit despre) cele 12 munci ale lui Hercule sau alte lucruri. Şi Orfeu a trecut prin iniţieri. Şi a mai fost un altul, care se numea Apollonius din Tyana, care avea puteri pe care le dezvoltase graţie acestor cunoştinţe (căpătate) în Egipt. Avea puteri şi clarvedere. Era formidabil, Apollonius din Tyana. S-a dus chiar şi în India, în Persia, ca să studieze în continuare. Da. El nu este singurul. Mai sunt mulţi alţii: de exemplu Moise. Mulţi nu ştiu că Moise a trecut prin iniţierile din Egipt şi că ştia tot, tot, tot. De aceea avea puteri magice. Şi cunoştinţele pe care le-a căpătat în Egipt le-a reunit în cele 5 cărţi ale sale, sub o altă formă; sunt aceleaşi lucruri: aceleaşi adevăruri, aceleaşi legi, aceleaşi reguli, aceleaşi lucruri care existau în Egipt. Moise, deci. Şi mai sunt mulţi alţii.

    Iar după această iniţiere, care s-a răspândit peste tot, mari scriitori, mari gânditori, care din când în când primeau câteva “grăunţe”, câteva frânturi, au scris chiar cărţi în care au încercat să aprofundeze şi mulţi, foarte mulţi creştini, din Alexandria, cunoşteau multe lucruri despre aceste Mistere din Egipt. De exemplu, mulţi creştini nu ştiu că Sf. Augustin cunoştea şi el multe lucruri. Sf. Clement din Alexandria, de asemenea. Sf. Ieronim, şi el. Angelus Silesius de asemenea. Ei cunoşteau unele lucruri. Şi Porfir şi Jamlic ??? cunoşteau şi ei multe lucruri. Proclus, de asemenea. Şi chiar scriitori ca Apuleius, care a scris « Măgarul de aur», nu-i aşa ? El revelează mult despre aceste procesiuni, cum se petreceau lucrurile în Egipt. Desigur, el nu spune foarte deschis, trebuie totuşi să descifrezi. Eu am citit multe din lucrările lui, ale lui Apuleius. Şi când s-au ocupat de Magneton/m ???? - Magneton/m este un istoric egiptean - el a revelat multe lucruri despre aceste Mistere – nu deschis, dar el dovedea că îl cunoştea pe Magnetom. Un număr important de mari erudiţi l-au luat drept o sursă extraordinară pe Magnetom.

  Şi mulţi alţi scriitori, (cunoaşterea) s-a răspândit chiar până în Occident şi mulţi oameni, mulţi scriitori au vrut să se intereseze, să cerceteze, să culeagă elemente. De exemplu Paracelsius. El cunoştea multe despre aceste Mistere. Swedenborg, de asemenea. Şi chiar şi Cagliostro. Cagliostro care studiase multe lucruri. Cagliostro, José Giuseppe Balsamo, care a fost atât de criticat în literatură, Saint Germain, contele de Saint Germain cunoştea şi el multe lucruri. Şi iniţierile s-au răspândit şi la alţi scriitori, chiar şi Balzac. Balzac, chiar şi Balzac. Eu, când am citit anumite lucrări de  Balzac – de pildă “Séraphita”, Elixirul vieţii veşnice, Louis Lambert – se vede că îl interesau toate aceste Mistere ale Egiptului antic. Chiar şi Villiers de L’Isle-Adam cunoştea câte ceva. Şi Villiers de L’Isle-Adam. Şi mai sunt şi alţii, un mistic ca Novalis. Novalis, de exemplu, se interesa şi el foarte mult. Ca Gérard de Nerval. Ei au scris cărţi pentru a descoperi aceste Mistere. Ei nu le cunoşteau în întregime, dar Novalis, de exemplu, se ocupa de Sais, de discipolii de la  Sais. Sais era în Egipt. Acolo exista un templu, o şcoală şi ei studiau Misterele. Iar eu am mers până acolo, până la Memphis, la Gizeh, acolo unde sunt piramidele. Iar acum am să vă revelez unele lucruri despre piramide.

   Trebuie să vă spun că sunt mulţi,  mulţi, mulţi... De pildă Agrippa. Să-l luăm, de pildă Agrippa.  Agrippa ştia multe lucruri; el a vorbit (???) în cărţile lui – pe care eu le-am citit – şi Maestrul lui, de asemenea – şi mulţi alţi alchimişti, de asemenea; mereu ei căutau, adunau, găseau; chiar şi la istoricii greci, la gânditorii greci - pentru că sunt alţii care au fost să treacă iniţierile. Şi în felul acesta, apoi, grecii, când s-au întors în ţara lor, au format Misterele eleusine, pe care eu am fost şi le-am vizitat. Am vizitat simbolurile şi tot şi am găsit mari asemănări, mari legături cu Misterele din Egipt. Vedeţi, aşadar, Misterele din Egipt au fost ca o sursă, ca o bază pentru a educa, pentru a lumina, pentru a stimula, pentru a orienta întreaga omenire. Numai că au venit alte epoci, alte lucruri, natura umană care s-a manifestat atunci... multe lucruri au rămas în umbră sau chiar au dispărut, au fost distruse. Asta e ! Oamenii nu ştiu să aprecieze mult timp bogăţiile care le sunt oferite. Chiar Maestrul lui Agrippa – (Johannes) Trithemius, oh, là, là ! cunoştea şi el foarte multe lucruri despre Misterele din Egipt. Trithemius. Este foarte cunoscut. Mai sunt şi alţii pe care i-am consultat, pe care i-am citit, dar ei nu dau exact ceea ce… O să observaţi, imediat, că ei au deformat multe lucruri. Au deformat multe lucruri. Pentru că atunci când un Iniţiat termina Misterele, se întorcea în ţara lui şi devenea un revelator, adică revela multe lucruri. Dar cuvântul « revelator » desemnează pe cineva care trage încă o dată vălul asupra adevărului. A re-voala. Revelator – a revoala, înseamnă a trage din nou vălul. Deci, ei prezentau lucrurile – de exemplu când trebuia să treci prin râul care se numea Lethe, pentru a uita tot; veţi vedea imediat de unde vine asta. Sau Cerberul. De unde vine Cerberul ? De ce exista el ? Şi de ce eroii care coborau până în Infern – eroii scriitorilor din vechime, care coborau până în Infern, pentru a-l vizita, pentru a trece probe, ce sunt aceşti eroi ? În greacă, « hero » înseamnă «cel care are iubire». heros – erou, deci erau oameni plini de iubire, dar nu o iubire pentru femei, o iubire de adevăr, pentru omenire. Şi în felul acesta ei deveneau sfinţi, profeţi, aceşti eroi, plini de iubire. Vedeţi, oamenii folosesc multe cuvinte, dar nu ştiu încă ce înseamnă ele. Ca de exemplu Eumenidele. Sau cei trei Judecători, Minos, Eac ??? şi – cum se numea al treilea ? O să-mi amintesc. Şi de unde vin aceste nume ? Sau cine le-a inventat ? Aceşti mari Iniţiaţi... A, Radamante ! Al treilea judecător se numea Radamante. Radamante. Şi toţi aceşti Iniţiaţi, vedeţi voi, voalau, ascundeau, camuflau, dar prezentau, totuşi realitatea, dar sub forme complet diferite. Iar cei care se interesau, care recopiau, lipeau, ajustau, tocmai pentru că aflau, au reuşit. De exemplu Herodot, vedeţi ? Herodot era un Iniţiat. El vorbeşte despre Misterele din Egipt în cuvinte ascunse, tremurând să nu reveleze prea mult. Şi alţii, pe care am să mi-i amintesc imediat. Eu cred că chiar şi Goethe şi chiar şi Spinoza au adunat câteva firimituri din toate aceste mari adevăruri care se transmiteau în Iniţieri. În filozofia lor s-au strecurat (frânturi). 

TRACK 2

Mai sunt mulţi alţii. Am putea spune Böhme. El nu cunoştea Misterele, dar el a descoperit intuitiv, prin viziunile sale, prin intuiţia sa, a descoperit nenumărate mari adevăruri care corespund acestei Iniţieri. De pildă Emerson. Emerson ? Reisbruch ???? Mai sunt şi alţii: un american ??? deTrime ????. Sunt mistici. Eu am aruncat o privire asupra tuturor acestor mistici şi ceea ce am găsit la Emerson – oh, là, là ! Pot spune că Emerson a jucat un rol excepţional în viaţa mea. Pentru că atunci când eram foarte tânăr, în Bulgaria – aveam 16 ani – mi-a căzut în mână o broşură doar despre Sufletul Superior. El scrisese o broşură despre Sufletul Superior – Eul Divin, dacă vreţi. Era tradus: Sufletul Sublim, Sufletul Superior. Aceasta a produs asupra mea un asemenea efect, ca niciodată. Mai era o carte care o poate egala. Şi mi-am pierdut capul. Influenţat de aceste mari adevăruri despre acest Suflet Sublim pe care îl are omul, am făcut o muncă uriaşă, timp de luni şi ani. Şi iată că Emerson mi-a adus enorm de mult. Enorm, enorm. Da. Asta ca să vă spun că aceste mari adevăruri le găsim pe ici, pe colo, dar nu adunate toate laolaltă, aşa cum am să vi le prezint eu acum, ca să vă faceţi o idee.

   Acum, pentru ca multe lucruri să se limpezească în mintea voastră, ca să puteţi avea o măsură, criterii, ca să ştiţi cum să gândiţi, cum să acţionaţi, unde se află oamenii, unde vă aflaţi, am să încep, aşadar.

   Mai întâi, cel care era înflăcărat de iubirea pentru adevăr şi voia s-o cunoască cu orice preţ, găsea cel puţin un Iniţiat în Egipt, pentru a-l conduce până la Marea Piramidă, a lui Keops. Iar acolo, urcau până la a 16-a diviziune – ea se numeşte a 16-a bază - unde se afla o fereastră mereu deschisă, care nu era închisă niciodată; iar această fereastră era lungă şi largă, un pătrat de 3 picioare – 3 picioare înseamnă un metru, nu-i aşa, după măsura engleză. Deci, o fereastră de un metru pătrat, prin care se intra cu Iniţiatul. Şi o luai în lungul unui culoar atât de strâmt, de jos, gol şi întunecos şi rece, încât te lua deja cu răcori. Şi de ce fereastra aceea era către Nord ? Pentru că era simbolul frigului, al ignoranţei şi al întunericului. Pe acolo trebuia să intri pentru a merge către Lumină.  Parcurgând acest culoar strâmt, foarte jos şi lung şi întortocheat, care o lua la stânga, la stânga, te aplecai, te târai, ajungeai la un loc – un fel de puţ, deschizătura unui puţ dat cu un asfalt foarte neted, negru, din care ieşea un fum des, încât nici nu vedeai că există nişte scări de fier; Iniţiatul  intra primul şi începea să coboare, iar celălalt – aspirantul, candidatul – îl urma în tăcere, în acest întuneric. Numai că am uitat să vă spun că aveau lămpi. Aveau cu ei lămpi, pentru a se lumina. Şi aşa coborau 60 de trepte, dar înaintând aşa, cotind într-una, descopereau din nou o gaură care străpungea zidul de granit. Era o uşa deschisă, o intrare. Păşeau prin ea. Cu multă dificultate şi şerpuind ajungeau la o uşă din două părţi, cu două canaturi. O uşă de bronz cu două canaturi. Acolo Iniţiatul se oprea şi spunea: “ Gata. Nu am dreptul să vă urmez mai departe. Veţi rămâne singur. Şi dat fiind că drumul este foarte greu, foarte riscant, puteţi muri din cauza asta, trebuie să vă faceţi testamentul. ” Şi îl obliga (pe aspirant) să-şi scrie testamentul. Apoi, Iniţiatul pleca, iar candidatul era uimit să vadă că uşa se deschidea singură fără zgomot, iar când intra, se închidea la loc cu zgomot, cu o rezonanţă care în acel subteran era îngrozitoare. Iar aceasta îl înştiinţa pe Preoul Iniţiat, aflat undeva, că un nebun sau un “ sărit ” sau un temerar plecase în căutarea adevărului. El începea singur. Oh, là, là ! Era un culoar ciudat, foarte strâmt şi prea jos; pe cele două laturi erau găuri, nişe în care erau statui, multe statui, pe întreaga lungime, cu nişte feţe, cu nişte expresii, cu nişte gesturi şi doar în slaba licărire care le lumina erau ameninţătoare, erau înspăimântătoare, îngrozitoare. Ei da, dar trebuia să meargă, pentru că trebuia să înfrunte toate primejdiile. Primejdii chiar de moarte. Iar el mergea mai departe, înainta, şi în cele din urmă ajungea într-un loc... (am uitat să vă spun că el se gândea deja că aceste statui sunt suflete din cealaltă lume care se află acolo pentru a-l înspăimânta, suflete de morţi). Dar el îşi ţinea firea, îşi domina frica şi mergea totuşi mai departe. 

TRACK 3

... şi ajungea într-un loc unde se găsea o uşă păzită de 3 persoane, 3 bărbaţi, înarmaţi cu săbii şi pe cap cu căşti în formă de şacal, care îl înspăimântau. Atunci unul din cei trei se năpustea asupra lui, îi înfigea mâna în gât şi-i spunea: “ Dacă îndrăzneşti, poţi intra pe această uşă. Dar atenţie, odată intrat, nu vei mai putea să ieşi ! Vei fi sclav în templu şi s-a sfârşit cu tine ! Poţi merge, dar nu te vei mai putea întoarce niciodată. Suntem aici zi şi noapte, de pază la această uşă. ” Şi dacă el hotăra, totuşi, să intre, atunci ei se înclinau şi îl lăsau să intre prin acea uşă.  Dincolo de ea era o sală luminată de 100 de metri lungime şi lăţime, luminată de două buturugi de foc, care ardeau şi printre crengi – trei feluri de crengi există în Egipt: primele crengi se numesc mentă sălbatică arabică, următoarele (2) spini de Egipt iar celealte (3) – nu-mi amintesc cum se numeau.  Poate o să-mi vină în minte. Şi cum erau crengi de arbuşti foarte odorante, foarte inflamabile, trebuia să treacă prin foc. Şi cum erau două flăcări care se împreunau sus, pe tavan, până la cap, trebuia să treacă. Şi dacă reuşea să treacă, mergea mai departe şi ajungea la o cascadă, un torent de apă venind de la Nil. Acum trebuia să-l străbată. Aşa că se dezbrăca, îşi împăturea hainele, le punea pe cap, cu lampa deasupra şi intra în apă, luminând celălalt mal. Când ajungea pe celălalt mal, ce vedea ? O arcadă, o arcadă înaltă cu o scândură şi un palier şi începea să se agaţe, să urce. Reuşea, dar nu vedea angrenajele şi aparatele care se aflau deasupra. Vedea doar o poartă de fildeş şi făcea toate eforturile pentru a trece prin ea, dar ea era rezistentă. Ea era încojurată de o mulură de aur, iar maşinăriile care se aflau deasupra, el nu le vedea. Şi cum nu putea să treacă de acea uşă foarte rezistentă, vedea două inele care coborau, două inele metalice care străluceau şi se agăţa de cele două inele. Atunci podeaua dispărea, îi fugea de sub picioare şi se afla suspendat deasupra unui hău, din care ieşea un vânt puternic, un frig glacial şi un zgomot înspăimântător, iar el era aşa, suspendat. Oh, là, là ! Era complet îngheţat. Era îngrozitor. Dar iată că cele două inele coborau încet, lent, după câteva minute şi simţea podeaua sub picioare. Aaa... şi uşa se deschidea. Şi ce vedea îndărătul acelei uşi ? O sală luminată, iluminată şi două rânduri de preoţi, pe toată lungimea, îmbrăcaţi în veşminte somptuoase; iar pe cap aveau simboluri şi ochiul: un triunghi, cu un ochi în mijloc. Era simbolul lui Osiris – pentru că Osiris înseamnă “ ochiul lui Dumnezeu ”. Nu ştiaţi asta. Osiris înseamnă “ Ochiul lui Dumnezeu ”. Era simbolul clarvederii, al înţelepciunii, al lui Dumnezeu, care vede tot, peste tot. Fiecare din aceşti preoţi avea simboluri iniţiatice. Era o splendoare ! Şi toţi erau zâmbitori, mulţumiţi, satisfăcuţi, fericiţi. Iar mai marele lor, se apropia şi îl îmbrăţişa de trei ori. Îl punea să îngenuncheze, pentru că atunci când trebuia să treacă pe acolo, aspirantul era obligat să treacă printr-o intrare care era piedestalul unei mari statui reprezentându-i pe Osiris, Isis şi Horus. O statuie a Sfintei Treimi. Şi pe acolo trecea. Deci, el îl punea să îngenuncheze în faţa acelei statui, a Treimii – Osiris, Isis şi Horus – şi îi rosteau o rugăciune în faţa lui Isis. El repeta rugăciunea. Şi toţi preoţii repetau rugăciunea. Mai marele preoţilor spunea: “ O, zeiţă Isis, iată o fiinţă care a acceptat toate greutăţile, care a învins toate obstacolele, trebuie să-i dăm acum posibilitatea să învingă probele psihice. ” – Pentru că (ce fusese) nu era încă nimic. Alte probe îl aşteptau. – “ Pentru că el este demn să primească binecuvântările Tale. ” Iar apoi îl punea să se ridice şi îi spunea: “Acum ai să baţi la acea uşă.” Încă o uşă ! El bătea de 3 ori în acea uşă. I se explica ce trebuie să spună. Din spatele uşii, o voce înspăimântătoare îi spunea: “ Ce vrei? ” “ Sunt un penitent, sunt o biată fiinţă; am comis crime şi vreau acum să mă purific, să plătesc şi să-mi lichidez (datoriile). De aceea am coborât până aici, în adâncurile pământului, pentru a ispăşi.” Oho, imediat se auzea un zgomot de lanţuri, uşa se deschidea şi el intra. Şi ce vedea ? Încă o sală cu trei preoţi, care erau judecătorii. Judecătorii numiţi, în mitologie, Minos, Eac ??? şi Radamante. Ei îi reprezentau pe aceşti trei judecători. Cel din mijoc avea o mitră pe cap, din nou cu triunghiul şi ochiul cu pietre preţioase, cu diamante, Ochiul lui Dumnezeu. Şi avea un lanţ la gât, cu un safir care îi cobora pe piept, un safir extraordinar şi cu un desen cu o femeie goală care se privea într-o oglindă. Acesta era simbolul conştiinţei, care se priveşte, se vede, se cântăreşte. Acum el trebuia să se spovedească, să-şi mărturisească toate păcatele, tot ce-a făcut bun sau rău. Dacă aspirantul era sincer, cinstit, integru, el spunea totul în amănunt. Ei notau tot, adică verificau prin clarvedere şi prin fizionomie – prin mişcările şi gesturile lui – şi prin frenologie – deci cunoşteau frenologia, fizionomia şi erau, pe deasupra, clarvăzători. Şi dacă vedeau că totul este adevărat, sincer, cinstit, atunci ei îl acceptau; îi dădeau o cupă, cu o licoare înăutru; iar marginile acestei cupe erau unse cu ceva foarte amar, cu fiere – nu, cu miere ! Iar înăuntru era ceva amar, licoarea era îngrozitoare. El o bea şi uita tot. Aceasta era, în mitologie, trecerea râului Lethe. Aşadar, el uita tot, tot, tot: crimele sale, lucrurile rele, evenimentele...  Şi apoi i se dădea o a doua cupă, cu ceva amar pe margini, îngrozitor, iar conţinutul era o ambrozie, un nectar şi atunci el primea memoria, amintirea: amintirea tuturor lucrurilor frumoase, minunate şi adevărate. Memoria, amintirea. Era un simbol. Prima cupă era simbolul oamenilor care preferă plăcerile, bucuriile, senzualităţile şi pe care îi aşteaptă latura amară, boala şi moartea.  Erau simboluri, lucrau cu adevăruri. Şi din contră, pe cel care accepta chinurile, suferinţele, necazurile, îl aştepta nectarul – adică bucuria, fericirea, forţa, puterea şi libertatea.

    Şi apoi începeau probele. Vai, vai, vai ! Ceea ce aţi citit în literatură, în mitologie: că trebuia să umple butoaie sparte; era o muncă lipsită de sens, ingrată şi trebuia s-o facă. Iar apoi trebuia să rostogolească nişte cilindri, nişte materiale, pe un deal din apropiere şi ele cădeau mereu şi trebuia s-o ia de la capăt. Aţi citit aceste lucruri în literatură, în mitologie; ei bine, ele sunt mici fragmente, mici frânturi din iniţierea egipteană. Şi aşteptaţi puţin, veţi vedea imediat. Şi apoi... ei bine, nu se sfârşise, nu se sfârşise. Apoi, Iniţiaţii, preoţii, pentru a-l face să fie învins, îl supuneau senzualităţii, dorinţei. El era dezbrăcat la piele şi femei înarmate cu nuiele începeau să-l bată. Iar sângele începea să-i circule, să se înfierbânte. Şi săracul, ardea de dorinţă, dar trebuia să privească şi să învingă toate acestea. Şi (femeile) acestea sunt Eumenidele. Eumenidele sunt considerate ca nişte femei, nişte Furii îngrozitoare, dar, de fapt, în greacă, Eumenidă înseamnă “ binevoitoare ”. Vedeţi cât de ignoranţi sunt profesorii în privinţa unor lucruri din literatură. Nu ştiu ce înseamnă “ Eumenide ”: binevoitoare. Şi apoi ? Oh, là, là ! Bietul de el se lupta cu dorinţele sale – pentru că sângele îi circula şi carnea lui era într-o stare jalnică. Şi după aceea ? Ei, după aceea preoţii, care cunoşteau psihologia şi firea omenească, începeau să-l pună în stări de armonie, cu ajutorul muzicii, al instrumentelor, cu lucruri magice, pentru că ei cunoşteau, de altfel, puterea anumitor sunete; ???? este o cunoaştere pierdută, nu mai ştim cum utilizau aceste lucruri, de muzica magică, pentru a-l aduce în stări de o asemenea armonie, de o asemenea trezire a laturii divine, de trezire a conştiinţei sufletului său ! Ei da, dar această trezire nu era suficientă. Apoi îi vorbeau, îl antrenau, îl învăţau cum să facă edificarea. În latină, « edificare » înseamnă “ construcţie ” şi în acelaşi timp edificare, din punct de vedere pedagogic. De fapt, era vorba de a construi templul interior, de a zidi templul în care Dumnezeu trebuia să vină să locuiască, Sfântul Duh. Aceasta era edificarea. Şi apoi, trebuia să ajungă la gradul 3: fixarea. Fixarea însemna puterea de a fixa Duhul Sfânt, de a-l face să locuiască în acest templu de puritate, din materialele cele mai pure. Iată un stagiu dintre cele mai importante.

CONTINUARE Partea 2 ( B )