Iisus a spus: “Voi
sunteţi Templul Dumnezeului celui viu”, dar oamenii sunt obişnuiţi
să meargă în temple din lemn sau din piatră, care nu sunt vii, şi
nu se ocupă de acest templu care este întreaga lor fiinţă.
Desigur, datorită ardorii tuturor credincioşilor, care au venit (în
ele) să se roage de secole, aceste construcţii au totuşi ceva viu,
dar ele nu se pot compara cu o fiinţă umană care a ştiut să-şi
întărească voinţa, să-şi purifice inima, să-şi lumineze
intelectul, să-şi lărgească sufletul şi să-şi sfinţească
spiritul. Fiindcă o asemenea fiinţă a devenit un adevărat templu.
Căci atunci când sunteţi un templu, când vă rugaţi în templul
vostru, Dumnezeu vă ascultă şi vă împlineşte ruga. Şi
dacă, în acelaşi timp, sunteţi conştienţi că vă aflaţi în
celălalt templu, Universul, deveniţi o fiinţă completă,
sunteţi/trăiţi în plenitudine.
Vedeţi,
dragi fraţi şi surori?! Constataţi
din nou, astăzi, că sunt o victimă. Da, o victimă. Mi se aduc
pagini, care nici nu ştiu de unde au fost luate, cine le-a produs şi
sunt obligat să le citesc şi să le comentez. Ca să vezi ! La
ce cazne sunt supus/nu sunt lăsat în pace, sunt silit, sunt
obligat… este de neînchipuit ! Iar dovada că sunt o persoană
drăguţă/amabilă
din naştere – oamenii nu cred asta, dar eu cred – priviţi :
mă supun. Devin un « obedient boy » (un « băieţel
ascultător ») !
Şi
acum, în ce fel să interpretezi, când sunt atâtea temple ?
Temple şi iar temple, de toate felurile şi din toate materialele,
de toate mărimile. Sunt eu împotriva templelor ? Absolut
deloc, absolut deloc. Ba chiar, când merg în alte ţări, îmi
place să vizitez templele şi să mă rog. De
ce ? Pentru că, dacă au fost construite, a existat un motiv
valabil, la epoca respectivă. Multe lucruri nu puteau fi revelate
oamenilor, (fiindcă) ei nu erau pregătiţi să înţeleagă tot. De
aceea, era necesar să le fie date, oferite, arătate lucruri
exterioare, palpabile, materiale, fizice, ca ei să aibă cât de cât
pe ce se sprijini, să creadă, să meargă (înainte)/să avanseze,
iar în ziua în care ajung, în sfârşit, să se dezvolte, să
trezească în ei alte centre, alte chakre, alte forţe şi virtuţi
şi calităţi, atunci ei încep să părăsească latura exterioară,
ca pe ceva care nu este la fel de viabil, la fel de viu, la fel de
intens, la fel de puternic ca ceea ce se află în interior, în
fiinţa omenească. Căci, aşa cum v-am revelat, Dumnezeu a pus în
noi înşine, în toate făpturile, lucruri de neînchipuit ca
bogăţie, ca splendoare, ca eficacitate, ca măreţie, ca frumuseţe.
Dar cum aceste lucruri sunt atât de subtile, de invizibile, nu ne
dăm seama, nu suntem conştienţi, iar ele sunt acolo şi aşteaptă
ca fiinţa umană să ajungă să se folosească de această putere,
de aceste virtuţi, de aceste calităţi care se află în interiorul
fiecăruia dintre noi. V-am prezentat chiar bogăţia pe care o
posedă fiecare dintre noi şi de care nu suntem conştienţi.
Oamenii sunt nefericiţi, se plâng, sunt critici, sunt ostili,
violenţi, fără să-şi dea seama că, dacă ar lucra, dacă ar
gândi altfel, dacă ar acţiona
altfel, ar ajunge/reuşi să declanşeze, să stimuleze, să
dezvolte, să trezească aceşti centri care sunt în ei înşişi şi
atunci fiinţa umană ar deveni o fiinţă completă.
Vedeţi,
aşadar, că templele erau necesare. De ce? Ce e un templu? Un templu
este o clădire, este o casă. A, nu ştiaţi asta ?!! Deci, în
ea poţi să te adăposteşti, poţi rămâne în ea, poţi trăi,
poţi medita. De pildă, când am fost în Japonia, în munţi, am
fost la un templu Zen şi mi s-a dat o cameră cu zeităţi.
Oh, là, là! Şi întreb
ce pot să fac cu aceste zeităţi, nenumărate zeităţi – dar
necunoscute, bineînţeles. Aşadar, ce este un templu? Este o casă.
Şi ce e o casă? O casă este un loc în care locuieşti. Ce lucruri
(extraordinare) aflaţi de la mine!!! Dar atunci, ce este o casă?
Este corpul nostru fizic. Corpul nostru fizic este o casă; noi
suntem instalaţi în interior, în această casă. Ea este
construită într-un mod... Dar nenorocirea nenorocirilor este că
oamenii, în ignoranţa lor, se confundă cu casa, cu măgăruşul,
cu maşina şi nu cunosc, nu văd daunele psihice, fizice care decurg
din faptul de a se identifica, de a se compara, de a găsi că sunt
corpul fizic, că acest
corp fizic sunt ei. Oh,
là, là! Ce abrutizaţi,
ce ignoranţi, ce departe de adevăr sunt oamenii! Şi în felul
acesta, din ce în ce, ei merg spre distrugere, pentru că nu au un
Învăţământ veridic, care poate să-i ajute, poate să-i
lumineze, să-i stimuleze, să-i inspire. Ei sunt legaţi de corpul
fizic şi cum corpului fizic nu i-a fost dată veşnicia, nemurirea,
durata, calitatea de a subzista un timp îndelungat, atunci el se
dezagregă, îmbătrâneşte, slăbeşte, se îmbolnăveşte, iar
fiinţa umană suportă exact ce se petrece în corpul fizic, pentru
că este legat de el, legat fedeleş. Şi atunci este ca un medium.
Când veţi merge la un medium – un medium adevărat – şi aveţi
o anumite dureri, anumite boli, el le simte exact în aceleaşi
locuri din corpul său şi vi le spune, pentru că s-a identificat cu
voi înşivă. Deci, noi devenim ca nişte mediumi şi suportăm tot
ce se petrece în corpul fizic. Şi cum/întrucât corpul fizic nu
este perfect, el trebuie să moară într-o zi, trebuie să dispară
într-o zi, iată nenorocirea nenorocirilor oamenilor. Şi de-ar fi
numai atât! De 48 de ani vă revelez doar lucruri pe care oamenii nu
le cunosc, pe care le ignoră, iar din cauza acestei ignoranţe
există lucruri negative şi trebuie să le suporte. V-am
explicat atâtea lucruri! Nu le putem repeta acum, ne-ar trebui ani
şi ani.
Aşadar,
ce este o casă? Dar oare toate făpturile îşi pregătesc/fac o
casă a lor? Da, da... Toate făpturile au o casă, altfel n-ar fi
vizibile, n-ar fi în planul fizic. Când ne părăsim casa, mergem
în lumea cealaltă şi toată lumea spune că am murit, însă noi
suntem vii dar, hop, fără casă! Suntem vii, liberi, fără
legături. Priviţi melcul. Câte lucruri v-am revelat despre melc:
cum îşi construieşte casa. El o poartă cu el şi l-am întrebat,
într-o zi, de ce o duce cu sine ? Este atât de tare, de opacă,
atât de ... Iar el mi-a spus: «Pentru că nu am încredere în
ceilalţi. Dacă o las undeva, vor intra înăuntru şi nu voi mai
putea locui în ea. De
aceea o iau cu mine.» Aşa mi-a explicat el.
Şi
acum, vă amintiţi, când v-am vorbit de Newton şi de mine, ce v-am
spus? V-am spus că Newton a devenit celebru din cauza unui măr. A
văzut un măr căzând şi, din aproape în aproape, ce lucru a
descoperit: atracţia mondială/universală! El a ajuns celebru, e
formidabil! Şi toată ştiinţa lucrează acum asupra acestui lucru,
asupra a ceea ce a descoperit el. Ei da, dar, spuneam eu: Ceea ce a
descoperit el nu-i prea face pe oameni să progreseze – psihic,
spiritual, divin. Doar pentru calcule, pentru descoperiri, da, asta
da. Dar oamenii rămân aceeaşi. În ciuda descoperirii lui Newton,
ei nu se transformă, nu devin mai buni, nu se schimbă. În timp ce
eu caut mereu nu un măr, ci altceva: cum să-i schimb pe oameni, cum
să-i fac mai buni, cum să-i transform, cum să-i sublimez. Toată
viaţa am căutat numai asta. Şi am găsit mijloace, mijloace,
metode, metode, mijloace... cu miile, pe care vi le-am revelat de 48
de ani: cum să schimbaţi tot, cum să vă transformaţi, cum să vă
schimbaţi în bine, cum să deveniţi utili, cum să deveniţi
măreţi/demni de slavă, în loc să duceţi o viaţă inutilă,
prostească, măruntă, mediocră, doar jucând cărţi, doar mâncând
şi bând şi plimbându-vă, aşa... ci să realizaţi ceva măreţ.
Şi ce am
descoperit eu? Am descoperit că există un animăluţ, o jivină
mică pe lume, care ştie cum să-şi creeze casa. Şi atunci am
studiat cazul lui şi am descoperit că mai întâi melcul emană din
el ceva foarte subtil, invizibil, care se întăreşte ; la
început e ceva gazos, care devine lichid şi apoi se întăreşte.
Iar casa lui nu este altceva (care provine din
exterior) ci ceva din el însuşi – şi, dacă vreţi, din saliva
lui. Şi atunci, dacă fiinţa omenească
ar cunoaşte acest lucru, că avem capacitatea, că Dumnezeu ne-a dat
această posibilitate ca, emanând ceva subtil, invizibil,
impalpabil, divin, care să se întărească după un timp, atunci
ne-am putea schimba chipul, expresia feţei, funcţionarea organelor,
tot, tot, tot... Desigur, trebuie mult timp, pentru că materia, care
este deja formată, este formată în acest fel.
Odată formată
este atât de rigidă, atât de solidă, atât de stabilă, încât
nu se schimbă/modifică. În aceasta constă dificultatea. Dar cu
insistenţă, cu credinţă, cu speranţă, reuşim să ameliorăm
tot, tot, tot. Şi amintiţi-vă că v-am întrebat cum se face că
ştiinţa nu s-a ocupat până acum de multe, multe lucruri, de care
eu mă ocup zi şi noapte. (De pildă) în ce fel au intrat în boabe
sâmburii de strugure? – dat fiind că nu pot trece prin tuburile
atât de fine, de delicate, prin butuc. Aaa, aşadar viţa de vie
cunoaşte acest secret: cum să emane ceva subtil, cum să-l facă
mai întâi să treacă, apoi să-l facă lichid, apoi să-l
solidifice... şi iată sâmbureii (din boabe)! Aşadar, dragi fraţi
şi surori, dacă ştim să descifrăm, dacă ştim să observăm tot
ce există în natură în jurul nostru, vom descifra cele mai mari
mistrere/secrete ale universului. În acest fel v-am revelat – deşi
poate că nu am fost acolo – cum a creat Dumnezeu lumea. Ştiinţa
nu ştie, nu reuşeşte să descopere în ce fel a creat Dumnezeu
universul. Eu v-am explicat toate acestea.
Aşadar, un
templu este o casă. Ei da, dar cum sunt case şi case: case (???),
dărăpănate, magherniţe,
oh, là, là! sau palate. Aaa, există
deci case, clădiri, ca de pildă marile temple, oho! Ce splendoare!
La Lisieux, de exemplu, catedrala de acolo, a Sfintei Tereza a
Pruncului Iisus. Am fost acolo s-o văd; este ceva extraordinar. Deci
nu sunt împotriva templelor, am vizitat atâtea temple şi
întotdeauna am fost încântat să văd inteligenţa, cultura,
posibilităţile umane - este de neînchipuit. Dar, cu toate acestea,
nu putem compara cele mai mari bazilici, cele mai mari temple, cu o
fiinţă, cu corpul cuiva. Structura lui este extraordinară. Iar
ştiinţa, după secole întregi, nu va ajunge să vadă tot, să
cunoască tot, să descifreze tot
– ce procese sunt în interior şi ce produse chimice – oh, là,
là! An de an ea descoperă
lucruri de neînchipuit.
Aşadar,
există palate, bazilici, temple – este extraordinar! Dar fiinţa
omenească, corpul uman/omului poate şi el să fie o magherniţă,
poate fi o baracă. Sunt şi palate şi temple. Deci, oamenii care
gândesc spiritual, care au un ideal – cum să devină ca Dumnezeu
– vor să aplice îndemnul/porunca lui Isus: «Fiţi perfecţi, aşa
cum Tatăl Meu Ceresc e perfect.» Nu sunt multe, dar sunt totuşi
făpturi/fiinţe care lucrează pentru a deveni divinităţi şi
atunci corpul lor devine un templu. Ce înseamnă că devine un
templu? Un templu (înseamnă că) nu mănânci, nu bei, nu spargi
lucrurile, nu murdăreşti, nu arunci murdării. Un templu îl
păstrezi curat, permanent în sfinţenie, în puritate – doar în
India nu. În India, ce păcat! Când am fost în India, am vizitat
toate templele şi ce mizerie, sunt maimuţe, aruncă banane, coji,
sâmburi de curmale, mango şi aşa mai departe. Murdăria nu-i
deranjează. E curios. Aşa sunt învăţaţi. În interior sunt
puri, dar în exterior nu prea este curăţenie. Şi le-am spus: «Cum
vreţi voi ca Dumnezeu – Brahma sau Shiva sau Vishnu – să vină
aici când e murdărie?» Ei mă priveau miraţi. Nu puteau înţelege
asta. Să arunci coji în templu! După/Pentru creştinătate/în
lumea creştină, un templu este ceva sacru. Asta e adevărat. Ceva
sfânt, sacru, pur, divin. Ei da, dar de ce oamenii s-au îndepărtat
atâta de această înţelegere, încât din ce în ce mai mult, ei
ajung să facă din corpul lor fizic... nu vreau să spun ce! Toate
murdăriile! Mănâncă orice, beau orice, fac orice, fumează, se
droghează, se culcă... Corpurile lor fizice sunt nişte magherniţe
de o asemenea mizerie, de o asemenea murdărie, pentru că, fiind
ignoranţi, nu au avut Maeştrii care să-i înveţe, care să le
reveleze faptul că fiinţa umană este pregătită în aşa fel...
ca respiraţia, de pildă: să inspire, să expire – ... încât să
primească din lumea exterioară multe forţe, mulţi curenţi, multe
entităţi, multe emanaţii, multe lucruri extraordinare şi să le
proiecteze (în exterior). Atunci când nu duci o viaţă divină,
schimbi vibraţiile celulelor, particulelor, atomilor, iar aceste
vibraţii sunt de aşa natură, încât începi să strângi toate
murdăriile din jur şi devii un depozit de murdării. Iar apoi,
desigur, toate aceste materiale, care nu sunt cereşti, nu sunt
divine, nu sunt strălucitoare, nu sunt subtile, încep să
fermenteze, încep să producă boli, dizlocări, tot felul de
lucruri diabolice, iar oamenii nici măcar nu ştiu de ce sunt într-o
stare sau alta. Nu ştiu. Iar eu am explicat toate aceste lucruri în
detaliu. Deşi... aş vrea să fac acest lucru (să explic din nou),
pentru că sunt mulţi fraţi care vin pentru prima oară. Ei da, dar
nu este posibil, sunt prea multe de spus în această privinţă.
Tocmai acesta este secretul: de a te cunoaşte. «Cunoaşte-te pe
tine însuţi şi vei cunoaşte întregul univers.» Dar oamenii nu
se cunosc. Când ei spun: «Mă cunosc, mă cunosc, mă cunosc!», ei
cunosc câteva slăbiciuni, câteva virtuţi/calităţi. Dar nu asta
înseamnă „a te cunoaşte”. „A te cunoaşte” înseamnă a
şti cum funcţionează fiinţa umană, cum proiectează (în
exterior), cum absoarbe, cum transformă lucrurile, în ce fel, la ce
nivel se situează, oh,
là, là! Aceasta este adevărata
ştiinţă. Când vom cunoaşte asta... există reguli, există legi,
există adevăruri pe care (eu) le cunosc, pe unele vi le-am revelat:
cum să te acordezi, cum să vibrezi (în acord) cu un anumit centru,
cu un anumit ţinut, cu o anumită regiune din univers pentru a primi
o anumită forţă, o anumită putere. Şi în felul acesta deveniţi
o divinitate. Altfel, din ce în ce o veţi lua pe pantă în jos,
din ce în ce veţi deveni mai slabi, din ce în ce vă veţi delăsa,
din ce în ce veţi atrage murdării, deşeuri, tot ce e dezgustător,
dăunător şi nu veţi şti de ce vi se întâmplă atâtea
nenorociri.
Vedeţi,
oamenii nu ştiu să observe; nu ştiu nici să observe, nici să
tragă concluzii. Vă spuneam: Iată, eu observ lucrurile cele mai
mărunte, cele mai neînsemnate şi trag concluzii extraordinare.
Iată, iată, iată: fiecare a constatat în casa lui că dacă lasă
murdării, resturi de mâncare, vin gângănii nu se ştie de unde,
cum adulmecă (cum ştiu) că există murdării, o hrană (pentru
ele) şi vin să mănânce. Dacă vreţi să le alungaţi, curăţaţi
(locul) şi (ele) pleacă, pentru că nu mai există hrană pentru
ele. Acelaşi lucru se pregăteşte/întâmplă în noi înşine:
când în interior/în noi sunt lucruri murdare, dezgustătoare, care
putrezesc, (unele) entităţi din lumea invizibilă vin să se
ospăteze. Dar bieţii oameni sunt de-o ignoranţă!... Atunci
trebuie... şi v-am ţinut conferinţe despre puritate: ce este
puritatea, cum să te purifici, cum să te cureţi. V-am dat chiar o
imagine pe care toată lumea o cunoaşte, dar nimeni nu se opreşte
(asupra ei). Vă spuneam: Cum era în trecut? O menajeră aprindea
lampa cu gaz, pentru a lumina seara, dar curăţa sticla, pentru că
sticla (lăpii) era deja înnegrită de o unsoare/depunere care
trebuia curăţată, altfel lumina nu putea ieşi/trece prin sticlă
pentru a ilumina. Aaa... şi făcea asta în fiecare seară. Iată,
iată, iată deci! Aşadar, există ceva în noi înşine, tot ce
trăieşte, tot ce se manifestă sunt arderi, sunt combustii: când
gândim, are loc o ardere, când simţim, are loc o ardere, când
lucrăm, când facem orice, are loc o combustie, sunt materiale care
ard şi trebuie să le îndepărtăm. Asta face organismul. Atunci
când mergeţi pe un drum de munte, obosiţi. De ce ? Pentru că în
interior a avut loc combustii, au ars nişte materiale şi trebuie
îndepărtate/eliminate, pentru că (ele) paralizează muşchii şi
nu puteţi merge. Trebuie să vă odihniţi şi atunci sângele le
îndepărtează; apoi, din nou totul este pur şi din nou vă revin
forţele şi vă continuaţi mersul. Totul este aşa. Şi atunci, cei
care traiesc în plăceri, în emotivităţi, în sentimentalităţi,
în sexualitate, care şi-au dat frâu liber, sunt dezlănţuiţi
cred că aceasta este fericirea. Dar ei nu ştiu că-şi ard
chintesenţa cea mai preţioasă. Şi cum nu este timp pentru a
îndepărta toate acestea, pentru a le elimina, pentru a curăţa
toate aceste (deşeuri) toxice, ei îşi pierd forţele/se şubrezesc,
se ramolesc. Iar eu, ce v-am spus? Că aceste dezlănţuiri
sexuale... – pentru că au fost descoperite mijloacele, de natură
chimică, pentru a putea avea plăcerea zi şi noapte – ... şi
v-am spus că vor apărea boli, pentru că oamenii sunt aceia care
prepară bolile, care le crează. Şi iată două boli care apar din
cauza acestor dezlănţuiri sexuale: SIDA şi cancerul. Iar oamenii
nu mai ştiu cum să le vindece. Sunt toţi panicaţi/îngroziţi,
pentru că SIDA apare/se propagă prin donarea de sânge şi prin
relaţiile sexuale. Oh,
là, là! Şi de câte
ori nu v-am avertizat, v-am vorbit despre adevăruri extraordinare.
Dar nu mă credeţi, pentru că ştiinţa încă nu s-a pronunţat.
Oamenii dau crezare ştiinţei, iar ştiinţa este încă foarte,
foarte departe de ceea ce este cel mai subtil. Dar va veni (alt
timp). Ea începe acum să-mi lectureze cărţile. Toţi savanţii
citeasc de-acum cărţile mele. Tocmai am aflat lucrul acest. Încep
să se schimbe. Şi apoi va fi formidabil.
Vă amintiţi
de ce v-am spus într-o zi: (că) în urmă cu secole, omenirea a
hotărât să ia (în considerare) doar latura intelectuală –
raţiunea, înţelepciunea, cunoaşterea – şi să înăbuşe/să
sugrume, să se descotorosească de latura mistică, de latura
spirituală, pentru că nu foloseşte la nimic. Şi v-am spus că în
acel moment, oamenii aceia – cultivaţi, erudiţi, inteligenţi –
au fost orbi, ignoranţi; ei n-au văzut că, câteva secole mai
târziu, dând intelectului posibilitatea de a se dezvolta enorm şi
suprimând latura spirituală, se va crea un dezechilibru
catastrofal, totul va bascula/se va răsturna, totul va fi/va ajunge
cu capul în jos. Şi e ceea ce se întâmplă acum: din ce în ce
inteligenţa progresează, se măreşte/se dezvoltă, descoperă, dar
situaţia se înrăutăţeşte; din contră, din ce în ce mai mulţi
oameni devin necinstiţi, devin criminali, devin violenţi, devin
fără inimă, fără milă; violează chiar fetele pe stradă.
Oamenii sunt atât de departe de moralitate, de (ideea de) a oferi
ajutor, încât nu vor să ajute, nu vor nimic, nici măcar să sune
la poliţie, nici asta nu fac. Priviţi aşadar în ce situaţie se
găseşte omenirea, pentru că a suprimat latura spirituală. Iar eu
ştiam şi chiar v-am spus că va fi şi mai rău, dacă nu se întorc
la latura spirituală, pentru a restabili acest echilibru, această
armonie între cele două (laturi). Căci de ce inteligenţa cosmică
ne-a creat (aşa)? Ne-a dat creierul şi ne-a dat plexul solar. De ce
două creiere răsturnate? V-am explicat toate acestea, cum
funcţionează cele două, cum se completează, cum acţionează
plexul solar şi cum acţionează celălalt/creierul? Asupra a ce? E
un lucru formidabil. Şi de ce avem un intelect şi o inimă? De ce,
în anumite domenii, dezvoltăm numai inima, iar în altele numai
intelectul? Iar rezultatele sunt catastrofale. Când vom înţelege
asta, Doamne? Când? Când o să ne spargem capul! Da, când va fi
imposibil să îndreptăm situaţia. Dar aici, în Fraternitatea Albă
Universală, vi se dau toate adevărurile, toate mijoacele, toate
posibilităţile pentru a trăi o viaţă divină: (învăţaţi) cum
să respectaţi anumite legi, cum să lucraţi, cum să gândiţi,
cum să vă întăriţi/să deveniţi mai puternici, cum să vă
vindecaţi, cum să faceţi copii, cum să mâncaţi, cum să beţi,
cum să respiraţi,
cum... Oh, là, là! Iar oamenii sunt de o ignoranţă
de neînchipuit, în aceste privinţe. Ei cunosc, cunosc lucruri
inutile; sunt atât de îndopaţi cu lucruri inutile; creierul lor
este plin, plin, plin de lucruri, de cunoştinţe inutile – inutile
pentru a-i ameliora/a-i face să progreseze. Cu aceste cunoştinţe,
ei se bălăcesc în mocirlă/bâjbâie, cu slăbiciunea lor, cu
porcăriile lor. În timp ce aici, ehe, faceţi o muncă uriaşă
asupra voastră înşivă, pentru a deveni slujitori ai Domnului,
pentru a deveni măreţi/demni de slavă. Şi când devii măreţ?
V-am spus. Chiar dacă n-aţi terminat o universitate, chiar dacă nu
sunteţi socotiţi/nu vă număraţi printre savanţi, îi veţi
depăşi în slava voastră, pentru că veţi participa la această
muncă uriaşă, pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa
şi pentru Epoca de Aur printre oameni. Aşadar, dacă lucraţi în
acest sens, veţi avea slava, vă veţi simţi în plenitudine/veţi
cunoaşte plenitudinea şi slava. Da, dragi fraţi şi surori, am
verificat acest lucru.
Ah, dacă v-aş
spune de câte lucruri ar trebui să ne lipsim/la câte lucruri ar
trebui să renunţăm, câte lucruri ar trebui să ştergem, să
uităm – lucruri care se practică încă şi azi. Oamenii urmează
masele, urmează mulţimea, urmează prostia, pentru a fi în acord
(cu ceilalţi), pentru a fi „cum trebuie” (în raport) cu
mulţimea. Şi de fapt îşi pierd/ratează viaţa. Cum să ieşi din
multe lucruri. Iar asta se învaţă aici. Nu în aceeaşi zi,
desigur.
(Să vedem)
aşadar, acum, ce este un templu. Noi suntem templul lui Dumnezeu.
Este adevărat? Nu, nu este adevărat. Suntem temple în germene/în
virtualitate, dar în realitate nu vreau să vă (???) că suntem în
acest moment/deja. Toate murdăriile sunt înăuntru. Dar priviţi
cum se comportă oamenii... Priviţi când fac dragoste! Dacă aţi
şti cum se sug, cum se sărută – peste tot şi în ce fel –
toate murdăriile! Dar pentru ei (acestea) nu sunt murdării. Nimic
nu este estetic/Nici o estetică. Întrec animalele. Şi atunci unde
este frumuseţea? Ei nu caută frumuseţea, ei caută plăcerea –
pe cea mai josnică, pe cea mai dezgustătoare. Şi despre acest
lucru v-am ţinut conferinţe: cum să iubiţi, cum să consideraţi
femeia... Oh, là, là! Este de neînchipuit. Cei
care practică/aplică (aceste adevăruri) sunt atât de dilataţi,
sunt atât de fericiţi! Evident, (acest lucru) nu este pentru toată
lumea. Nu este cu putinţă pentru toţi. V-am explicat şi acest
lucru. Nu este cu putinţă. Este doar pentru foarte puţini oameni.
Şi acum,
întrucât există atât, atât de multe clădiri în lume, acelaşi
lucru este valabil şi pentru corpul fizic. La marii Maeştri, corpul
devine un templu, pentru că sunt atât de atenţi, atât de
prudenţi, atât de ponderaţi/cumpătaţi/raţionali, pentru a nu-l
murdări, pentru a nu-i da o hrană proastă, băuturi, a nu fuma şi
aşa mai departe. Ei învaţă chiar cum să capteze forţe din
akasha – din această forţă astrală, adică lumina astrală, cum
este numită, lumina astrală, despre care am să vă vorbesc într-o
zi: ce este lumina astrală, cum (???) lumea întreagă şi cum să
intri în comunicare (cu ea) şi cum oamenii intră în comuniune cu
regiunile inferioare, unde sunt toate larvele, toate porcăriile,
toate entităţile rele, toţi demonii, toţi diavolii care sunt în
aceste regiuni şi în ce fel oamenii intră în cumuniune/comunicare
cu aceste regiuni ale luminii astrale. Este o ştiinţă
fantastică/extraordinară, matematică, exactă. Nu sunt închipuiri,
nu este o invenţie, nu sunt superstiţii, este o ştiinţă: ştiinţa
ezoterică a Iniţiaţilor. Şi câte lucruri v-am revelat deja! Este
de neînchipuit, de neînchipuit, de neînchipuit! Mai sunt lucruri
de revelat. Este iar de neînchipuit.
Dar
deocamdată, (să vedem) cum putem face din corpul nostru fizic un
templu. Aaa, este o întreagă ucenicie! Şi veţi găsi lucrul
acesta în conferinţele mele: cum să mâncaţi, cum să beţi, cum
să respiraţi, cum să meditaţi, cum să lucraţi, cum să dormiţi,
cum să vă dedublaţi, cum să trimiteţi gânduri bune, cum să
primiţi ce se întâmplă în univers – este o întreagă ştiinţă.
Şi în felul acesta îmbunătăţim din ce în ce mai mult propriul
templu, el devine atât de sacru, devine atât de subtil, devine atât
de luminos încât, după aceea, este numit corpul de slavă. Acesta
este adevăratul templu. Iar acest lucru nu v-a fost revelat
niciodată, nu vi s-a vorbit niciodată de el: (de) faptul că în
fiecare dintre noi există ceva atât de minuscul, atât de
neînsemnat, căruia trebuie să-i dăm viaţă/pe care trebuie să-l
aducem la viaţă, să-l mărim/să-l facem să crească, să-l
lărgim, prin gândurile noastre cele mai bune, prin sentimentele
noastre cele mai bune, când avem extaze, când avem aspiraţii,
(când trăim) lucruri sublime – prin muzică sau văzând un chip
sau citind anumite cărţi, prin contemplarea frumuseţii naturii;
atunci întărim, hrănim acest corp şi el devine într-o zi corpul
de slavă. Corpul de slavă este menţionat în Evanghelii, dar nu se
explică. Corpul de slavă s-a manifestat, când Iisus a fost cu
Ilie, cu Moise, iar discipolii l-au văzut într-o lumină atât de
puternică, corpul său de slavă era cel care strălucea. Da. Iar
noi putem cu toţii să avem acest corp de slavă. Ei da, dar pentru
a avea acest corp de slavă trebuie mai întâi să fim conştienţi,
să ştim că el există, să ştim că putem să-l dezvoltăm şi
cum să-l dezvoltăm, fiind mereu atenţi, să ştim întotdeauna ce
gândim, ce simţim, să nu facem prostii, să nu facem lucruri
stupide, porcării, murdării – ca oamenii, (de-) acum, care nu
sunt atenţi, fac orice, fără să-şi dea seama că
transgresează/încalcă nişte legi. Aceasta înseamnă să fii
discipol: să fii atent la fiecare lucru, să fii vigilent, să fii
treaz, să fii inteligent, să ştii ce faci, cum faci, de ce faci şi
care sunt rezultatele, consecinţele. Eee, tocmai asta este: să ai
conştiinţa dezvoltată. Ei bine, majoritatea (oamenilor) sunt
lamentabili; sunt atât de departe, atât de departe. Nu se gândesc
la nimic, transgresează zi şi noapte toate legile naturii divine.
Şi apoi se întreabă de ce sunt călcaţi în picioare, de ce sunt
căsăpiţi, sunt la pământ, sunt ucişi... Nu ştiu că ei înşişi
s-au adus în această stare jalnică, pentru că n-au vrut să
înveţe; ei ştiau tot, nu mai aveau nevoie să înveţe nimic în
plus. Iată nenorocirea nenorocirilor!
Aşadar, dragi
fraţi şi surori, avem obligaţia, avem îndatorirea să facem ca
trupul nostru să devină ca un templu al lui Dumnezeu, asfel încât
doar spirite luminoase să vină să locuiască (în el) şi chiar
Dumnezeu să vină să se instaleze/statornicească, adică Sfântul
Duh. De ce nu? S-a întâmplat (asta) cu mulţi, de ce nu şi cu noi?
Aşa că, dacă lucrăm cu atenţie, cu inteligenţă, în fiecare
zi, ştiind ce facem, cum facem, de ce facem, din ce motiv facem,
atunci din ce în ce mai mult se dezvoltă ceva în noi înşine, o
conştiinţă superioară şi devenim din ce în ce mai subtili, din
ce în ce mai strălucitori, din ce în ce mai luminoşi, din ce în
ce (mai mult) emanăm ceva subtil, divin şi atunci atragem spiritele
cele mai luminoase din natură şi în final atragem Sfântul Duh.
Cum s-a întâmplat cu cei 12 apostoli în a 50-a zi, a intrat (în
ei) Sfântul Duh. Ei da, iar eu v-am explicat că dacă nu deveniţi
femeie, niciodată Sfântul Duh nu va veni să pătrundă/ să se
strecoare în voi, pentru că pozitiv cu pozitiv se resping. (Trebuie
să) deveniţi femeie. «O, cum – veţi spune – eu, un bărbat,
să devin o femeie?» Da, e simbolic, Dumnezeule, e o polarizare,
adică să fii receptiv. Căci ce este femeia? Ce este bărbatul?
Oamenii nu ştiu. Femeia nu este altceva decât o făptură/fiinţă
receptivă. Şi ce e bărbatul? Este o făptură/fiinţă emisivă,
pozitivă. Aşa încât, atunci când primiţi, sunteţi femeie; când
daţi, când proiectaţi (în exterior), sunteţi bărbat. Şi atunci
puteţi schimba (polarizarea): să deveniţi bărbat şi femeie, pe
parcursul zilei – este simbolic, fără a schimba latura fizică.
OMRAAM MIKHAEL
AIVANHOV - 15.09.1985
Dreptul de autor, Traducerea acestui text nu imi apartin.
- Click aici pentru a citi Part.2 -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu