Aşadar,
atâta timp cât discipolul nu devine ca o femeie, adică să fie
supus, smerit, să primească Sfântul Duh, să asculte/să se
supună, să sacrifice/să facă sacrificii, atunci Sfântul Duh nu
poate veni. Vedeţi? Creştinii n-au idee de aceste lucruri! Ei
vorbesc, vorbesc, spun lucruri fără a înţelege nimic.
Acum,
desigur, unii se vor simţi jigniţi dacă mă vor auzi spunând că
templele nu sunt ceva foarte viu. Dar, de fapt, da, da, ele au un
anumit grad de viaţă. Există totuşi (în ele) influenţe bune,
există radiaţii, sunt lucruri… poţi să te vindeci, poţi
să intri în comuniune cu Dumnezeu. Ei da, pentru că există totuşi
gândurile şi sentimentele tuturor acelor oameni, ei au lăsat urme
înăuntru. Dar, cu toate acestea, corpul fizic al omului este
incomparabil/nu se poate compara (cu templele), el poate deveni un
templu viu. Îl poţi chiar lua cu tine.
Şi
acum ce trebuie să facem ? Acum trebuie să studiem, să citim
cărţile, pentru a şti cum să ne construim templul, ca Dumnezeu să
vină să locuiască în noi (înşine). De ce ? Pentru că
atunci, oh, là,
là ! nu ne va mai lipsi nimic : cunoaşterea,
clarviziunea,
puterile, bucuria, fericirea, încântarea, extazul, fără încetare,
fără încetare. Căci acest templu este atât de perfecţionat, cu
vibraţiile sale, (încât) el va vibra la unison cu acel templu
uriaş care este templul întregului univers. Şi atunci va avea loc
un schimb, o osmoză, (se vor petrece) lucruri de neînchipuit şi
vom comunica cu întregul univers. Şi v-am spus chiar, într-o zi:
De ce îşi închipuie creştinii că Dumnezeu poate fi prezent numai
în templele construite de oameni, nicăieri în altă parte? Cât
sunt de ignoranţi!
Oh, là, là! Dumnezeu este pretutindeni, pretutindeni în natură,
pentru că natura este templul Lui, iar El este viaţă. Când suntem
pe Rocher sau pe un munte, (acestea) sunt tot temple, temple vii;
puteţi
intra în comuniune cu Dumneazeu, iar Dumnezeu vă poate împlini
ruga, în timp ce, adesea, în templele obişnuite, unde este atâta
zgomot, (adesea) nu ţi se împlineşte ruga. Asta
nu înseamnă acum să distrugem templele. Nu, nu, nu, nu, nu! Nu,
dar acum există oameni răi care vor să facă din temple locuri de
dans şi de destrăbălare. Da, sunt împotriva templelor, împotriva
religiilor, împotriva episcopilor, împotriva... Au cheltuit imens,
nici nu vă daţi seama! Iar
într-o zi totul va fi profanat, toate templele vor fi profanate. Se
apropie timpul, eu ştiu asta! Să lucrăm acum pentru propriul
nostru templu, care va fi în comuniune cu toate celelalte temple,
care sunt (în număr) incalculabil/nenumărate, miliarde, miliarde
în lumea întreagă. Va fi formidabil!
Când
v-am spus într-o zi că trăim viaţa universală, că suntem în
universalitate, aţi fost miraţi, aţi fost şocaţi, puţin... Şi
am zis: «Ascultaţi. Voi nu raţionaţi. Sunteţi aici la Bonfin.
Unde este Bonfin-ul? Aaa, păi la Fréjus. Şi Frejus, unde e? Eee,
în Var. Şi unde este (departamentul) Var? Păi, în Franţa. Şi
unde este Franţa? Ooo, în Europa. Şi Europa? Păi, pe Pământ. Şi
Pământul? În sistemul solar. Şi aşa mai departe. Oh,
là, là! Iată
universalul. Suntem universali. Iată logica mea. Oamenii sunt
formidabili! Ca atunci când am mai spus, într-o zi, în Canada –
în Kenada
(trebuie să pronuţăm corect!) – că tineretul nu este atât de
vinovat, ci părinţii sunt de criticat, pentru că părinţii sunt
cei care au produs, au format, au construit aceşti copii, care sunt
violenţi, care sunt ostili, care sunt înspăimântători, aiuriţi;
toată lumea a fost împotriva mea. Cum?! Părinţii? Părinţii sunt
oameni perfecţi, sunt divinităţi! Societatea este cauza acestui
lucru/societatea e de vină! Ooo,
am zis eu, societatea?! Dar ce e societatea? Sunt părinţi! O, ce
proşti sunt oamenii! Societatea sunt părinţii/e făcută din
părinţi. Nici nu vă închipuiţi ce limitaţi sunt oamenii! Tot
timpul trebuie să le arăţi limitările. Ei nu-şi dau seama. Nu
părinţii, societatea!! Ei da, dar eu am văzut în societate, ei
făceau (???) una şi alta, cum să ducă tineretul la desfrâu/cum
să destrăbăleze tineretul, cum să-l facă să joace una şi
alta... Ei bine, erau părinţi! Este ceva extraordinar. Unde suntem
acum? În universalitate. Şi într-o zi spuneam aşa: «Vreţi să
vă daţi cât de cât seama ce este Dumnezeu? Vreţi să vă
apropiaţi de Dumnezeu? Vreţi să-L simţiţi? Vreţi să fiţi
înfricoşaţi de prezenţa Lui? A, da? » Ei bine, am să vă dau o
metodă. Suntem obişnuiţi să rostim mereu numele Domnului, El este
mereu prezent, e în slujba noastră, este un valet şi trebuie să
facă tot ce-I cerem. Dar noi trebuie să-L slujim? Nu, nu aşa. El
trebuie să ne slujească pe noi! Aşa
suntem obişnuiţi. Iar cu Maeştrii, e la fel. Un Maestru. Ce este
un Maestru? Un valet, un măgăruş, trebuie să-i pui greutăţile
(în spinare); el va face lucrurile în locul nostru. Aşa (arată
lucrurile) în capul oamenilor! Ei nu sunt prea educaţi, nu sunt
obişnuiţi să facă munca ei înşişi. Iar eu le spuneam: «Uite,
am să vă dau hrana. Asta da, eu sunt cel care vă va da hrana ;
dar voi (sunteţi cei care) trebuie să deschideţi gura pentru a o
mesteca, nu eu. Că
dacă o mestec eu, eu voi creşte, iar voi veţi slăbi. Nici în
această privinţă oamenii nu dau dovadă de inteligenţă. Ei vor
ca eu să mănânc pentru ei. Eu n-am nimic împotrivă !! Ţţţ…
Iată o nouă metodă – am spus. Uite : seara, ieşiţi din
casă, priviţi casele – unele au ferestrele luminate, altele
întunecate; peste tot sunt oameni, peste tot, peste tot, peste tot,
familii. Şi fiecare are destinul lui şi fiecăruia trebuie să i
se întâmple ceva, trebuie să primească hrana, forţa, sănătatea,
întotdeauna este o sursă, undeva, un rezervor – Dumnezeu – ,
care trebuie să-i hrănească, să-i alimenteze, să facă să
trăiască/să le asigure traiul, viaţa, dar ei nu sunt conştineţi
(de asta). Şi luaţi apoi alt oraş, pe urmă altul şi altul, o
ţară, o întreagă ţară, întregul pământ, tot sistemul solar,
făpturi, făpturi, făpturi şi mereu Dumnezeu care este prezent,
pentru a le alimenta, pentru a le susţine, pentru a le vindeca şi
aşa mai departe... Şi atunci, când vă gândiţi la asta, sunteţi
înspăimântaţi să vedeţi/constataţi mărimea, puterea lui
Dumnezeu. Ei bine, trebuie să faceţi acest exerciţiu. Să vedeţi
că până şi insectele, se ocupă şi de insecte, să le hrănească,
să le apere. Doar El a creat tot! Insectele nu s-au creat singure.
Şi
mai întrebam care este diferenţa dintre un microb şi un discipol?
Ei
nu ştiu. Nici un savant nu-mi va putea spune. Păi – le spun eu –
microbul este o făptură care nu are nici un ideal, nu are un ideal
înalt. De aceea a rămas microb. Dar discipolul are un ideal înalt
şi va ajunge ca Dumnezeu însuşi. Iată diferenţa! Aşadar, atâta
timp cât nu aveţi un ideal înalt, veţi rămâne nişte microbi.
Da, nu veţi creşte, vă veţi micşora. Şi pe urmă, ce e un
microb? Este o făptură atât de rea, de vindicativă, vrea să-i
roadă, să-i mănânce, pe ceilalţi, să-i omoare.
Prin
urmare, dragi fraţi şi surori, trebuie să ne gândim la propriul
nostru templu, să ne pregătim propriul templu. Dacă el este o
cocioabă, în fiecare zi să aducem un pic de ciment, un pic din
asta, un pic din cealaltă şi să o mărim şi s-o întărim şi s-o
consolidăm şi s-o înfrumuseţăm, ca să fie/devină o bazilică.
Şi să ne rugăm în ea şi atunci toate entităţile cereşti sunt
acolo. Şi trăim o viaţă
extraordinară. Ce (fel de) viaţă? Nu am timp să v-o descriu în
amănunţime. Eu
cunosc în detaliu această viaţă; ea se numeşte “noua viaţă”.
Trebuie să ajungeţi să trăiţi noua viaţă, în loc să trăiţi
neîncetat viaţa veche, bătrână – chircită. Noua viaţă. Şi
aici începeţi să trăiţi noua viaţă. Priviţi: lucruri atât de
simple, atât de (evidente); îţi sar în ochi. Vă amintiţi? Eram
la poartă. Vă vorbeam şi vă spuneam: «De ce lumea toată nu cere
decât cunoaşterea? Să ştie, să ştie... ştiinţa,
cunoaşterea... (şi aşa mai departe). Desigur, ele aduc lucruri
extraordinare. Iar ceilalţi (cer) puterea, (vor) să aibă puterea,
forţa... Şi cum există un al treilea lucru... – pentru că
fiinţa umană este o trinitate: există un intelect care gândeşte,
o inimă care simte şi o voinţă care acţionează; noi suntem
Sfânta Treime: simţim, gândim, acţionăm – ... şi atunci de ce
preferăm să ştim tot, să putem tot... Şi iubirea? Unde e? A
iubi. A da, iubim, iubim, iubim, dar sexual. Ei bine, nu. Există un
alt fel de a iubi. Şi nimeni nu caută acest alt mod. În timp ce
primul (fel) – cum să iubească sexual – toată lumea,
neîncetat ! Şi eu spuneam : «Pentru a obţine
cunoaşterea, e nevoie de mii de ani. Nu este aşa uşor. Pentru a
obţine puterea – (tot) mii de ani. Dar pentru a avea iubirea –
imediat. Cum aşa? Da, imediat. Depinde de voi. În timp ce discută,
se discută, se discută, războiul este aici, prezent. Prin
cunoaştere oamenii nu reuşesc să-l oprească. Ei se ceartă, fac
eforturi, dar lucrurile nu se rezolvă. Cu iubire, spui OK şi gata!
S-a rezolvat. Depinde de noi, deci. A, iubirea este instantanee, e
uşor. Iar pentru a le obţine pe celelalte, este nevoie de mii de
ani şi de eforturi. Nimeni
nu le-a spus asta, când sare în ochi. Te
îmbrăţişezi şi gata, s-a rezolvat! A, nu, nu, nu! Trebuie
discutat! Trebuie să te desparţi, trebuie să te cerţi, să te
războieşti. O, cât de proşti sunt oamenii, lispiţi de raţiune !
N-au descoperit acest lucru : că iubirea rezolvă toate
problemele, totul se aranjează. Chiar dacă trebuie să laşi de la
tine, câştigi. În timp ce aşa… Nu
vrei să pierzi un m2 şi-ţi pierzi viaţa. Da, am văzut oameni
care se certau, se ucideau pentru 1 m2. Oh,
là, là!
Şi apoi au pretenţia
că sunt inteligenţi. Dar unde le este inteligenţa, că n-o văd ?
V-am
mai repetat un lucru, v-am spus de mai multe ori: într-o zi sunt în
stare să le spun tuturor celor care guvernează pământul, să-i
întreb: «Oare sunteţi inteligenţi?» Ei
vor spune : «Da !» Iar eu voi spune : «Nu cred.»
«De ce ?» «Pentru că aţi mers la şcoală, aţi studiat fizica,
aţi învăţat că atunci când eşti pe munte şi rosteşti câteva
cuvinte – “Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc”, de peste tot
auziţi repetându-se “Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc” »:
ecoul. Iar dacă spuneţi “Vă detest, vă detest... din toate
părţile se repetă “Vă detest...” Aţi înţeles acest lucru?
Nu! Din moment ce acţionaţi asupra celorlalţi, îi asupriţi, îi
agresaţi, vă impuneţi, îi pedepsiţi, fără a şti că ecoul
este aici, prezent, ecoul... În ei înşişi, ei se revoltă, în
ei înşişi se gândesc să vă ucidă şi atunci, într-o zi, veţi
fi căsăpiţi. Aşa că nu aţi înţeles acest lucru, nu sunteţi
inteligenţi. Majoritatea sunt aşa şi trec drept nişte
inteligenţe. Da, în domeniul economic, politic, administrativ, da.
Dar aici (în piept), când e vorba între inimi, între suflete...
Aţi
aflat, dragi fraţi şi surori, că în Elveţia a mai deraiat un
tren. Peste tot, trenurile, avioanele... şi se descoperă că
oamenii sunt vinovaţi (de aceste accidente). Iar eu am explicat
acest lucru de multă vreme. Vă spuneam: iată ce se va întâmpla.
Când nu trăieşti cum trebuie, perturbi celulele, organele,
echilibrul şi nu mai eşti la fel de atent, la fel de perspicace, la
fel de lucid şi atunci faci greşeli, gafe şi iată catastrofele !
Aceste catastrofe sunt cauzate de dezordinile acelor fiinţe care nu
trăiesc cum trebuie, nu mănâncă cum trebuie, nu iubesc cum
trebuie, se gândesc la alte lucruri. Şi
atunci anumite lucruri le scapă şi se întâmplă catastrofe. Şi
astfel de cazuri vor fi din ce în ce mai numeroase. De ce ? Pentru
că oamenii n-au înţeles un lucru : că modul în care
trăieşti se reflectă asupra celulelor, iar celulele devin
incapabile şi vă degradaţi. Oamenii n-au înţeles acest lucru.
Degeaba au terminat universităţi. Iată, aşadar, dovada. Eu v-am
spus demult. V-am spus cum au să se petreacă lucrurile, cum oamenii
vor cădea pe stradă, aşa, mergând. Şi se va întâmpla! În
asemenea măsură totul va fi otrăvit, totul va fi perturbat. Toţi
vulcanii vor erupe, (vor fi) furtuni, uragane, cicloane şi incendii.
Da,
v-am spus. Iar oamenii se vor omorî între ei. Am spus. Şi iată că
se întâmplă! Am prezis acest lucru cu ani în urmă. De ce? Pentru
că ştiam că este Kali Yuga. Kali Yuga. Dar o să se isprăvească.
Într-o zi o să se isprăvească. Va veni Epoca de Aur şi trebuie
să lucrăm pentru Epoca de Aur. Sunt candidaţi?
Vedeţi,
dragi fraţi şi surori? Nu trebuie să murdărim templul interior,
să aruncăm mizerii înăuntru, pentru că atunci se bucură Hecate
(zeitate
greco-romană lunară şi marină, cu trei capete – n.t.),
toţi monştrii din interior. V-am
explicat ce e puritatea: Iesod. Şi Tipheret. Oh, là, là! Tocmai
datorită lui Iesod străluceşte Tipheret – prin Iesod, puritatea.
Şi mai spuneam : puritatea aduce multe lucruri. De exemplu,
când sunteţi intoxicat de impurităţi, pe moarte, vomaţi. Când
aveţi impurităţi în intelect, memoria nu funcţionează,
intelectul nu raţionează bine. Când (impurităţile) sunt în
inimă, în sentimente, iată, devii rău, invidios, nedrept,
vindicativ, îngrozitor. Când (impurităţile) sunt în corpul
fizic, este boală/apare boala. Când sunt în voinţă, devii slab.
Impuritatea face rău pretutindenti, pretutindeni... În timp ce
puritatea aduce bucuria, fericirea, lumina, extazul, puterea,
inteligenţa, splendoarea şi libertatea. Tot,
tot, tot. Puritatea aduce tot – după mine/după părerea mea. Sunt
singurul care crede în puterea puritaţii. Sunt singurul. Nimeni nu
se ocupă de puritate. Ce puritate?! Biştarii ! Banii !
Iar pe mine mă interesează puritatea. Puritatea, puritatea. Am dat
multe metode despre cum să te purifici; chiar şi cu razele de
soare. Puritatea, puritatea. Dacă aveţi puritatea, veţi avea tot.
Cerul şi pamântul. Lumea întreagă va asculta de voi, dacă aveţi
puritate. Toţi se vor înclina în faţa voastră dacă aveţi
purititate. Şi toate problemele se vor rezolva dacă aveţi
purititate. Dar cum, evident, trebuie mult timp pentru a o obţine,
trebuie să lucrezi zi de zi, zi de zi, zi de zi...
Oamenii
sunt atât de departe de toate acestea! Să se ocupe de puritate ?!
Unii aud lucrul acesta pentru prima dată. Ce
e aia puritate? Nu aduce bani. Da, dar aduce tot, viaţa. Puritatea
aduce nemurirea. Sunt primul care vă spune asta. Dacă reuşiţi să
vă purificaţi, nu veţi muri. Ce este moartea? Este o impuritate
care vă roade. Dacă vă purificaţi, nu veţi muri. Şi ceea ce vă
spun, e un lucru pe care îl ştiu. L-am ştiut dintotdeauna, nu
de-acum. Este adevărata cunoaştere/ştiinţă. Şi mi-a fost dată.
Dacă mă credeţi sau nu, e treaba voastră. Veţi vedea
rezultatele. Puritatea. Începeţi cu puritatea. Şi pentru a şti,
trebuie să citiţi, să citiţi cărţile, pentru că sunt multe
lucruri în ele. Şi nu le-aţi citi bine. (Le-aţi frunzărit) şi
n-aţi reţinut nimic. Nu, nu, nu. Când citeşti de două ori, de
trei ori, de patru ori, îţi dai seama că n-ai citit cartea. Şi
unii îmi spun după aceea: «O, Maestre, ce-am găsit acum!» Ştiu,
ştiu foarte bine. Şi eu sunt nevoit să le recitesc, ca să găsesc
ceva în ele.
Vedeţi,
dragi fraţi şi surori ? Când aveţi o inspiraţie, un gând bun, o
dorinţă bună – de a ajuta pe cineva, de a hrăni pe cineva, de a
salva pe cineva, de a vindeca pe cineva – adăugaţi câteva
particule strălucitoare la corpul de slavă. Şi corpul de slavă
creşte, creşte, creşte şi într-o bună zi devine... şi asta e
nemurirea: este corpul lui Hristos. Este corpul de slavă şi e
nemurirea. Să nu uitaţi asta niciodată. Corpul de slavă este
corpul nemuririi şi corpul lui Hristos.
Iată deci,
câteva cuvinte, despre templu.
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV - 15.09.1985
Dreptul de autor, Traducerea acestui text nu imi apartin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu