Cum ştim dacă suntem pe drumul bun sau pe cel rău

OMRAAM  MIKHAEL  AIVANHOV

 

Comment savoir si on est sur le bon

ou le mauvais chemin ?

(Cum ştim dacă suntem pe drumul bun sau pe cel rău ?)

Il faut avoir un bon comportement

envers les humains et envers la Nature

(Trebuie să avem un bun comportament

faţă de oameni şi faţă de Natură)

Data: 18.02.1973

Track 1  

Voi aşteptaţi încă, dragi fraţi şi surori, să mai adaug ceva. Dar eu găsesc că această conferinţă a fost atât de clară, atât de simplă, atât de evidentă, încât mă gândesc să nu mai adaug nimic; că dacă nu aţi înţeles această claritate, această conferinţă, nu veţi înţelege nici ceea ce vă voi spune în plus. Dacă luaţi doar acest argument, de a răsturna: de a vă observa, de a vă analiza şi de a descoperi că alergaţi pe acelaşi drum cu întreaga lume, acela de a căuta binele vostru personal, propriul interes limitat şi de a nu vedea nimic, de a nu lua în nimic considerare, ci de a călca în picioare, de a transgresa tot restul, de a nu vă analiza pentru a vedea că aţi pus tot ce este inferior drept scop: să satisfaceţi, să mulţumiţi natura inferioară – şi niciodată natura superioară, sufletul, spiritul vostru. Acum trebuie să răsturnaţi şi să înţelegeţi, să vedeţi că în felul acesta nu sunteţi pe drumul cel bun, pe care îl recomandă Iniţiaţii; să vă spuneţi: «A, şi eu fac ca toată lumea ! Deci nu este asta, nu este ideal, nu este perfect, nu este divin. Mă voi schimba !» Atunci luăm aspectul material ca mijloc – munca, activitatea, hrana, hainele, locuinţa, totul drept mijloc – care să ne ajute să obţinem scopul: scopul este perfecţiunea, a deveni ca Dumnezeu însuşi. Atunci totul se schimbă, tot, tot, tot. Chiar dacă încerc să vă schiţez, să vă explic transformările, multiplele schimbări care se produc în toate domeniile, de la sistemul osos, până la sistemul nervos, ne-ar trebui luni şi ani, atât de numeroase sunt schimbările – de care ştiinţa oficială nu are idee şi nu le poate enumera. Este incalculabil. Doar într-un atom, transformările care se produc într-un atom, doar transformările care se produc în mişcările electronilor, este incalculabil, inimaginabil, aşa că nu are rost… Pentru că nici eu nu pot vedea această imensitate. Eu doar ştiu, prin sentimentul meu, prin intuiţie, prin viziunea mea interioară şi prin Ştiinţa iniţiatică, că este aşa. Dar ca să cunoşti toate transformările care se produc în întreaga fiinţă, asta nici eu nu ştiu, nu sunt la curent. Ştiu doar, în general, intuitiv, că este aşa. Este purul adevăr. Dar este atât de imens, atât de vast, încât într-o întreagă existenţă n-aş putea să enumăr toate aceste transformări. Şi este vorba, în plus, despre bine şi rău. Când deviaţi de la acest drum, când alegeţi o altă direcţie – acea direcţie deplorabilă, întunecată – se produce acelaşi lucru: schimbări şi transformări de neînchipuit, incalculabile, dar într-un sens rău. Totul, totul merge spre ruină; şi nu vedem asta, pentru că este atât de subtil, atât de invizibil, atât de imponderabil, încât nu iese încă la suprafaţă şi nimeni nu constată acest lucru, în afară de clarvăzători, de Iniţiaţi, de marii Maeştri: ei văd imediat această întunecare a fiinţei umane care a ales latura stângă. El va decădea. Şi apoi, cu cât trece timpul, cu atât lucrurile se înrăutăţesc. Da. În timp ce, dacă datorită unei singure conferinţe sau datorită unei singure cărţi, lecturii unei cărţi sau pentru că am întâlnit o singură fiinţă pe pământ sau contemplând o statuie sau ascultând un concert sau o simfonie, regăsim drumul, atunci încep toate transformările. Şi dacă continuăm, continuăm, continuăm, ele se amplifică, până când totul devine luminos, totul devine pur, totul devine transparent, totul devine minunat şi acesta este, de asemenea, adevărul absolut. Nu vă pot spune mai mult. Acum, oare oricine poate şti, poate descoperi dacă se află pe drumul bun sau pe cel rău ? Da. Eu cred că oricine poate descoperi, el însuşi, poate constata el însuşi, dacă este pe drumul bun sau pe cel rău. Deşi, spunând «dumul bun», «drumul rău» acestea sunt expresii atât de vechi, încât toată lumea le respinge, deocamdată; ei vor să filozofeze, ei vor să analizeze, să lucreze, să arate filozofic, ştiinţific, că nu mai există nimic nici bun, nici rău şi că toate aceste lucruri care ţin de moralitate sunt atât de false, atât de nedefinite, încât ele trebuie acum demolate, că nu mai există limite, nu mai există graniţe, totul este un amestec… Oamenii sunt acum pe cale de a scrie, de a dovedi că toate acestea erau false: drumul bun, drumul rău, latura stângă, latura dreaptă, latura demonică, latura angelică, toate acestea sunt baliverne, sunt cuvinte (goale), născociri ale oamenilor bisericii, pentru a momi, pentru a hipnotiza, pentru a domina mulţimea şi aşa mai departe. Sunt explicaţii de neînchipuit. Dar, cu toate acestea, sunt obligat să simplific lucrurile şi să lucrez cu cuvinte cunoscute, preistorice, folosite, uzate, chiar învechite, dacă vreţi, să spun «drumul bun», «drumul rău»; dar nu-i nimic, nu se poate altfel. Dar când spunem «drumul bun», oho, în spatele acestui cuvânt există o întreagă lume bine definită, cu vibraţiile ei, cu undele ei, cu schimbările ei, cu culorile ei, cu parfumurile ei, cu splendorile ei, cu activitatea ei, ooo, lucruri de nedescris. Iar sub cuvântul «drumul rău», de asemenea: în spatele acestui cuvânt se află o întreagă lume cu emanaţiile ei, cu manifestările ei, cu culorile ei, cu undele ei, cu dezordinea şi cu haosul ei, cu nenorocirile ei, cu tragediile ei, de asemenea de nedescris. Aşa că depinde pe care din ele ne-am angajat, de tărtăcuţa fiecăruia, de gradul lui de inteligenţă, de gusturile şi preferinţele lui. Şi acum, oare oricine poate şti pe care drum se află ? Da. Şi am să vă dau criteriile. Iată. Există un criteriu infailibil, absolut, care vine de la Iniţiaţi. Dar atunci când spun Iniţiaţi, înţeleg prin asta acele fiinţe sublime, nu cei care se numesc ei înşişi Iniţiaţi; de altfel există prea mulţi Iniţiaţi pe Pământ, mişună… Dar când spun Iniţiaţi, în mintea mea ei sunt foarte puţin numeroşi: cei care trăiesc în Lumină, care au idealul absolut – Împărăţia lui Dumnezeu, Lumina. Iar pentru mine, criteriul lor este absolut. Ce spun ei ? Ei spun: constataţi, analizaţi-vă doar, observaţi-vă un timp; observaţi-vă şi veţi vedea: dacă sunteţi pe drumul bun, veţi constata că în viaţa interioară şi exterioară există ceva frumos, armonios, plăcut, luminos, minunat, mulţumitor, ceva divin, o încurajare, o inspiraţie, o speranţă, o iubire, o bunătate; în timp ce, dacă sunteţi pe drumul rău, orice aţi face, orice lucruri bune vi s-ar întâmpla, câştigurile, achiziţiile, faima, triumfurile, în interior există ceva, ca o disonanţă, ceva care slăbeşte, o îndoială, o nemulţumire, un gol, o teamă, o frică, ceva îndoielnic, care nu este alb. Când veţi constata această latură defectuoasă, asta dovedeşte că, chiar în ciuda aparenţei lucrurilor exterioare, nu sunteţi pe drumul bun. Da. E ceva care v-o spune, deşi nu ascultaţi de acel ceva, nu vă opriţi la el, vă opriţi asupra laturii exterioare, mâncaţi, beţi, aveţi plăceri, aveţi bani, aveţi faimă, toată lumea vă stimează; vă opriţi asupra laturii trecătoare – pentru că asta nu va dura mult timp. Dar latura interioară vă spune: «Nu, nu, nu. Nu este asta, nu încă, trebuie să te schimbi, să ieşi (din asta)»; e (ceva) ca o frică, ca o teamă, o îndoială, golul. Să zicem golul. În timp ce, chiar dacă exterior există tot felul de inconveniente şi întreaga lume este împotriva voastră şi nimeni nu vă dă dreptate, dacă în interior este o lumină, există acea ???, acea pace, acea bucurie, acea plenitudine, dacă vreţi şi lipsa fricii, atunci trebuie să continuaţi. Şi dacă veţi continua, din ce în ce chiar şi latura exterioară va fi obligată să se schimbe, să se supună, să dea înapoi, să se transforme şi să recunoască că ceea ce aţi ales este divin, este extraordinar. Deci, sfârşitul este extraordinar de frumos. În timp ce, acolo unde sunteţi bine plasaţi, unde toată lumea vă stimează şi toţi îşi ridică pălăria (în faţa voastră), dar în interior este ceva diabolic, nişte combinaţii, lucruri care nu sunt cinstite, care sunt dubioase, care nu sunt nobile, calcule, tot felul de lucruri care nu sunt divine, dacă vreţi, după un timp, totul se transformă, totul se schimbă şi toate lucrurile minunate care sunt dinaintea voastră, dispar, vă părăsesc şi apare deşertul, haosul, infernul, apare distrugerea şi deveniţi un îngrăşământ chimic. Cum oamenii nu au această lumină, nu au această iniţiere, nu au această înţelepciune, ei nu se gândesc decât la latura obiectivă, la latura exterioară, la latura economică, la latura lumească, ei se înşeală. Ei au ales latura obiectivă, (îi interesează) doar cum sunt lucrurile în afara lor şi se opresc numai la această latură, cealaltă latură nu contează. De ce ? Pentru că nu sunt inteligenţi şi, după un timp, vor înţelege, dar pierzând tot vor înţelege că au contat enorm pe latura exterioară. Ei au neglijat, au dispreţuit, au respis latura interioară, care este divină, sacră. Şi iată încotro aleargă omenirea: obiectivitate, mereu obiectiv; iar «obiectiv» înseamnă să suprime ceea ce este «subiectiv», pentru că este mincinos; cu latura obiectivă măcar ţii, deţii ceva tangibil, solid. Şi iată cum au luat-o oamenii pe drumul greşit, întreaga lume, vedeţi ? Iar Iniţiaţii fac exact invers. Ei deţin latura subiectivă, viaţa, aici lucrează ei: lumina, viaţa, iubirea, bunătatea, ??? şi atunci latura obiectivă ajunge în slujba lor, într-o zi. Şi ei au şi Cerul şi Pământul, ei dictează situaţia - dacă sunt răbdători, dacă sunt tenace… Iată adevărata iniţiere: să te analizezi, să te cauţi, (să ştii) unde te afli şi cum gândeşti şi dacă atunci într-adevăr, interiorul vostru vă spune: «Sunteţi pe drumul bun !», persistaţi şi voi sunteţi cei care veţi câştiga. Pentru că totul este trecător, totul se schimbă, se transformă, nimic nu este stabil – în afară de latura divină, latura spirit. Doar el dăinuie veşnic. Tot restul este obiectiv, variază, se supune. De pildă, am vorbit cu un prefect, care într-o zi m-a adus până aici cu maşina, un prefect foarte, foarte celebru, foarte cunoscut; am vorbit despre acest subiect: obiectiv, subiectiv. Şi el credea, de asemenea, că latura obiectivă este cea care contează, adică capitalul; totul este acolo unde este capitalul. Iar eu i-am spus: «Banii, latura economică, capitalul sunt moarte, trebuie să le deplasezi, cineva le mişcă, le deplasează, deci există ceva viu care le deplasează; aşadar capitalul va fi acolo unde (le duce) o forţă vie şi forţa vie sunt ideile. Deci ideile deplasează capitalul. Deci ideile sunt pe primul loc, iar capitalul le urmează». Ooo, a fost o revelaţie pentru el ! Ne-am despărţit, el s-a întors acasă şi sunt sigur că s-a gândit enorm (la asta) şi a văzut că întreaga latură istorică… În aparenţă – de exemplu o armată, care este masată în cutare şi cutare loc. Dar este cineva care conduce acea armată. Deci latura ideilor, gândul, latura vie… iar ele sunt acolo, la dispoziţie - şi capitalurile şi forţele, latura economică, cu toate e la fel. De ce oamenii nu au văzut asta ? Deci, când sunteţi în adevăr şi contaţi pe forţele, puterile, ideile, viaţa voastră psihică, pe lumina, pe voinţa voastră, pe activitatea voastră interioară, pe elanurile voastre, mai devreme sau mai târziu totul se va schimba. Lucrurile se deplasează. De ce a fost scoasă această filozofie din capul oamenilor ? De exemplu, oamenii spun: «Nu am condiţii. Condiţiile mele sunt proaste». Condiţiile contează, se opresc asupra condiţiilor ! Şi sunt înghiţiţi, îngropaţi, pentru că condiţiile sunt cele care conduc tot. Şi forţa, spiritul unde sunt ? A, nu, nu, nu ! Condiţiile materiale şi gata, s-a isprăvit, eşti îngropat. Da. Vedeţi de ce oamenii devin slabi, plâpânzi, sclavi, ei nu pot remedia condiţiile, pentru că au distrus forţa care conduce condiţiile. Priviţi ce educaţie deplorabilă ! Trebuie să schimbăm asta. Priviţi, toată lumea spune acelaşi lucru. Când spuneţi: «Dar de ce… ?» «Aaa, (din cauza) condiţiilor proaste !» Ştiu asta, condiţiile sunt o putere, poţi muri, poţi fi îngropat… Dar oprindu-te (numai asupra lor), dând o greutate, o putere formidabilă condiţiilor materiale, suprimi cealaltă (latură). Cealaltă, care putea să remedieze, este inexistentă. Deci vedeţi, această filozofie este foarte proastă. Împotriva acestei filozofii lupt eu, nu împotriva oamenilor. Pentru că atâta timp cât această filozofie se plimbă, oamenii devin din ce în ce mai bolnăvicioşi, plăpânzi, vulnerabili şi slabi, vor fi sclavi. Deja unii sunt alarmaţi. În această nevoie de lene, de a fi liniştiţi, să nu facă nimic, să fie serviţi şi ajutaţi – pentru că sunt trândavi, leneşi – au lucrat, au lucrat, au lucrat, pentru a avea maşini, aparate, roboţi şi toate celelalte, pentru ca apoi să nu mai facă nimic: roboţii şi maşinile or să lucreze în locul lor. Iar acum sunt savanţi care se alarmează că omenirea devine sclavă. În loc să fie independentă şi liberă, devin aserviţi maşinilor şi că e sfârşitul omenirii. Da, ţipă, se vaită. Ei aduc argumente. Dar Iniţiaţii au ştiut asta înaintea lor. Ei au spus deja că va fi aşa, pentru că oamenii au ales o mentalitate obiectivă. Am citit undeva că a fost descoperită undeva în America, în Pensylvania, nu ştiu unde, o întreagă comunitate care de 300 de ani a refuzat tot: n-au vrut să aibă nici motoare, nici electricitate, nici radio, nici telefon, nici televizor, nimic, nimic, nimic. Ei lucrează ca acum 300 de ani, cum se lucra atunci şi sunt fericiţi, sunt mulţumiţi şi satisfăcuţi, îşi cultivă pământul fără îngrăşăminte chimice; n-au vrut să aibă nici aparate, nici maşini, absolut nimic. I-au descoperit şi sunt cei mai fericiţi, cei mai frumoşi, trăiesc mult…Trăiesc între ei. E curios. Maşinile vor distruge omenirea. Asta nu înseamnă că şi eu trebuie să fiu ca ei, nu. Nu le dau dreptate. Şi eu sunt pentru progres; dar, pe lângă acest progres, să trezeşti, să dezvolţi altceva. Ştiinţa iniţiatică ne va spune cum să trăim, cum să folosim (progresul), în ce direcţie, ca să nu facă rău. Vedeţi, eu nu sunt nici pentru prima categorie, nici pentru a doua. De ce atunci Spiritul cosmic împinge oamenii să descopere, să inventeze ? Deci există un motiv. Nu trebuie să distrugem acest lucru şi să rămânem preistorici, nu ! Trebuie să evoluăm, dar pe lângă această evoluţie, pe lângă maşini, aparate etc., să facem să evolueze mentalitatea noastră, care va controla, va conduce şi care va duce oamenii către perfecţiunea spirituală; în timp ce acum, maşinile sunt cele care îi vor face sclavi pe oameni. Şi cum ei nu-şi dezvoltă viaţa interioară, nici voinţa, nici forţa, ei devin din ce în ce mai slabi, pentru că maşinile lucrează în locul lor; în loc să-şi dezvolte memoria, ca druizii, care nu aveau cărţi, totul era memorie, totul era în memorie, ei povesteau, nu erau cărţi; de când au apărut cărţile, s-a isprăvit cu memoria. Oamenii îşi pierd memoria. De când sunt maşini – pentru că sunt maşini care înregistrează (???) tot, memoria se duce, se va şterge. Şi aşa mai departe. De când au maşini, oamenii anchilozează şi aşa mai departe, pentru că nu mai merg pe jos. Asta pentru a vă spune că, într-o bună zi, unde se va ajunge, dacă nu există o altă inteligenţă, care să supravegheze, să prevadă, să ???, să aranjeze, ca toate aceste progrese să nu distrugă omenirea ? De altfel, priviţi ! Şi poluarea, vedeţi ? E din cauza acestei industrii, care nu este în slujba unei moralităţi. Pentru a câştiga, a câştiga este otrăvită întreaga lume. Ca omul acela despre care v-am vorbit. El nu avea nici un scrupul. A observat într-o zi că cartofii pe care îi dădea la porci îi îmbolnăveau. Şi a vândut cartofii la piaţă, ca să nu-i moară porcii. Că aveau să moară oameni, ce-l interesa pe el ? Priviţi ce mentalitate ! Întreaga lume are această mentalitate. Ei falsifică tot, tot, tot. Ce dacă mor ceilalţi, ei câştigă bani ! Vedeţi, dragi fraţi şi surori, de ce Iniţiaţii au ??? asta; de aceea ei insistă asupra altui lucru, care este neglijat, neglijat, lăsat de-o parte. E lăsat de-o parte şi totul se duce de râpă. Aşadar, vom fi obligaţi, într-o zi, să studiem acea latură pe care v-o prezint mereu de ani şi ani, acea latură abandonată, neglijată, dispreţuită, această latură care, tocmai, e divină. Iată, oricare dintre voi îşi poate da seama dacă se află cu adevărat pe drumul bun sau cu un picior pe drumul bun şi cu celălalt pe drumul rău. Pe amândouă. Sunt foarte puţini care sunt angajaţi, pentru că, pentru a se angaja pe latura divină, ooo, trebuie să fii foarte, foarte, foarte inteligent, extrem de inteligent şi extrem de evoluat. De ce ? Pentru că oamenii sunt atât de amestecaţi, amestecaţi, au în ei lucruri bune, lucruri rele şi fiecare rău trage spuza pe turta lui şi atunci oamenii sunt hărţuiţi, sunt subjugaţi, sunt antrenaţi către tot felul de lucruri – dar şi către lucruri bune. Şi atunci se dă mereu o luptă; sunt foarte, foarte, foarte puţini cei care sunt total angajaţi pe drumul bun. 9 zecimi – 99% - sunt amestecaţi: când lucruri bune şi când, în acelaşi timp, de cealaltă parte. În acelaşi timp în cele două părţi, două rasteluri.

Partea 2

Ei da. Priviţi, din ce în ce mai mult, în toate familiile, soţul are o amantă – ba poate chiar mai multe – iar soţia are un amant. Deci, mereu (tendinţa) de a amesteca. Oamenii sunt cinstiţi şi în acelaşi timp necinstiţi. Până când vor ajunge să aleagă 100% doar ce e luminos, ceea ce e pur, ceea ce e divin, trebuie să fi suferit mult, să aibă multă experienţă, multe căderi, multe cucuie, (să fi trecut prin) multe nenorociri, până să ajungă să înţeleagă cum este construită lumea. Adică să cunoască în ce fel Dumnezeu a format fiinţa umană în laboratoarele, în atelierele sale cereşti şi care sunt legile şi în ce lume trăim şi să cunoască aceste lucruri. Şi atunci când le vom cunoaşte, nu vom mai putea accepta fraudele şi tot felul de lucruri necinstite, dăunătoare. Da. Doar în cazuri excepţionale – ca de pildă Iisus. El ştia că atunci când va veni pe pământ, aveau să fie ucişi 5 mii de copii şi că vor fi războaie şi distrugeri din cauza lui. Ştia, dar trebuia să accepte, pentru că ceea ce a adus el, dacă oamenii pot înţelege… Fiindcă copiii vor reveni. Plecarea celor 5 mii de copii… asta mă incită să vorbesc despre alte lucruri, dar nu astăzi. De ce trebuiau să moară 6 milioane de evrei şi Hitler trebuia să-i trimită pe lumea cealaltă ? De ce ? Din ce motiv ? Dar să ne oprim asupra acestei analize. Trebuie să ne analizăm şi să constatăm sincer şi vom descoperi acest criteriu dacă suntem pe drumul bun sau nu. Nu e greu. Altfel, dacă îi asculaţi pe ceilalţi, ooo, ceilalţi vă vor spune că sunteţi acceptabil, că sunteţi perfect, că sunteţi minunat, că sunteţi aşa cum trebuie. Ceilalţi nu ştiu cum sunteţi în interior. Sau vă vor spune că sunteţi criminal, că sunteţi un derbedeu, un satir. Ei nu vor vedea cum sunteţi în interior. Nu trebuie să te bazezi pe cuvintele celorlalţi, ci pe propriile senzaţii şi descoperiri. Asta e tot. Iar acum, dacă nu mă credeţi, încercaţi să citiţi biografii, încercaţi să parcurgeţi istoria şi să constataţi că toţi cei care au avut mari haruri, mari capacităţi, mari posibilităţi, când nu duceau o viaţă aşa cum trebuie, îşi pierdeau toate capacităţile, sănătatea, frumuseţea şi toate celelalte. Veţi vedea, veţi constata din istorie. Şi atunci veţi trage concluzia pe care au tras-o Iniţiaţii: că modul de viaţă este mai presus de tot şi că dacă nu aveţi facultăţi şi aveţi tot felul de slăbiciuni, de defecte şi aşa mai departe, vicii şi tot, dar dacă vreţi să trăiţi cum trebuie şi veţi începe, din ce în ce veţi constata că şi viciile şi defectele, toate vor dispărea şi că nişte capacităţi extraordinare vor veni să se instaleze (în voi) şi chiar îi veţi depăşi pe ceilalţi. Iar ceilalţi vor pierde aceste capacităţi, pentru că nu au trăit cum trebuie, iar voi, care trăiţi cum trebuie, le veţi avea. Da. Noroc că am înţeles asta când eram foarte tânăr. Da. Şi mi-am văzut toate defectele, toată incapacitatea… Aaa, a fost formidabil. Nu exista băiat mai prost, mai incapabil ca mine. Asta v-o pot spune. Au fost mulţi fraţi şi surori care nu au vrut să mă creadă. Ziceau: «O, spune asta aşa, anume». Nu. Este singurul adevăr pe care l-am spus în viaţa mea. Dar veţi spune: «Nu s-ar zice». Nu ştiu de ce, dar aşa a fost. Acum poate vor fi schimbări. Cu atât mai bine, cu atât mai bine ! Şi, dimpotrivă, am spus deseori: Voi, care mă depăşiţi ca şi capacităţi intelectuale, care cunoaşteţi matematică, chimie, astronomie, tot, iar eu sunt incapabil să le cunosc, veţi pierde tot, după un timp, pentru că nu trăiţi cum trebuie. Aaa, ei sunt miraţi. Nu s-au gândit niciodată că felul de a trăi avea vreo legătură cu asta. Vedeţi, în mintea oamenilor, nu există nici o legătură. Felul de a trăi nu are nici o legătură cu capacităţile lor, cu aptitudinile lor, cu calităţile lor, cu câştigurile lor, cu bogăţiile lor, cu faima lor. A, nu. Şi iată că aici toată lumea se înşeală. Da. Iar eu vă spun: cu capacităţile voastre, care le depăşesc pe ale mele, veţi merge atât de departe, atât de departe, dar cu o condiţie: să trăiţi cum trebuie. Şi veţi vedea, după ani, vei vedea dacă este adevărat. Şi chiar puteţi depăşi pe toată lumea dacă trăţi din ce în ce mai bine. Şi lumea întreagă va merge spre ruină, dacă nu trăieşte cum trebuie. Iată legi formidabile. Şi vedem acest lucru, îl vedem. Au fost cazuri de tuberculoşi care au început să trăiască cum trebuie şi toţi bacilii au fost încapsulaţi, înveliţi în materie calcaroasă şi aşa mai departe. Şi într-o zi reîncepeau nebuniile ca înainte, închisorile (în care erau prinşi bacilii) erau sfărâmate, bacilii ieşeau iar, din nou starea lor se înrăutăţea şi mureau. S-au văzut (cazuri). Dacă e adevărat pentru un lucru, de ce nu ar fi pentru toate celelalte ? Oh, là, là ! Orice ai face, nu-i poţi convinge pe oameni, pentru că au fost foarte prost învăţaţi, foarte prost informaţi, foarte prost educaţi. Despre asta ar trebui vorbit mereu: modul de a trăi, care ameliorează tot sau urâţeşte tot. Evident, nu se poate dintr-o dată; cu ce răbdare, cu ce tenacitate, să continui, să continui ani şi ani şi ani şi apoi, chiar şi orbii îşi vor da seama că este atât de adevărat. Dar trebuie ani. Dar ei sunt foarte, foarte nerăbdători, ei vor ca într-o săptămână… Iar apoi, când văd că nu s-a întâmplat nimic, renunţă la tot. Ei credeau că totul se poate face într-o săptămână. De-ar fi aşa uşor ! Aş fi fost primul care ar fi ajuns la ceva (rezultate). Dar, din păcate, este atât de greu, Ooo, încât încă mai oftez şi cert pe toată lumea – începând cu fraternitatea. Este adevărat ce spun ? Haideţi să fim rezonabili. Da. Felul de a trăi. Iar pentru a şti acum care este cel mai bun fel de a trăi, trebuie totuşi să te instruieşti, să-i găseşti pe Iniţiaţi (pentru a afla) cum să mănânci, cum să bei, cum să respiri, cum să priveşti, cum să munceşti, cum să iubeşti, cum să aduci pe lume copii, tot, tot, tot. Acesta este modul de a trăi. Modul de a trăi nu este numai comportamentul, pentru că sunt atâţia oameni, care sunt atât de drăguţi, de amabili, de buni, de blânzi şi nu fac niciodată rău, nu spun niciodată nimic rău nimănui şi au asemenea dificultăţi şi boli… Numai comportamentul nu este suficient. Pe lângă acesta este un întreg domeniu care priveşte nutriţia, băuturile, respiraţia, gândul, sentimentul şi apoi comportamentul, bineînţeles. Este deci o întreagă ştiinţă: să cunoşti Pământul şi planetele şi stelele şi cum să intri în această armonie cosmică, pentru că armonia cosmică ne dă ??? tot restul. Şi comportamentul, desigur, acesta este latura morală. Comportamentul nu este de-ajuns. Vedeţi ? Eu compar comportamentul, latura obiectivă este bine, ca şi cunoaşterea obiectivă, acelaşi lucru. Ele ameliorează câte ceva, e adevărat, dar nu tot. Să luăm, de pildă, universităţile: vreţi să terminaţi câteva universităţi; aveţi diplome. Bineînţeles că veţi fi bine plasaţi în viaţă. Aveţi de lucru, bani, un anumit prestigiu, oamenii se vor purta (frumos) cu voi. Veţi avea multe lucruri în felul acesta. Dar Dumnezeu ştie dacă viaţa voastră interioară va fi schimbată, transformată. Ele vă vor da posibilitatea să aveţi lucruri utile, dar acest fapt nu vă va transforma. Şi cu comportamentul e la fel. O latură care… oamenii vă vor iubi, vă vor da de lucru; dar interior, dacă nu ştiţi cum să trăiţi, pentru rest, deşi sunteţi bine acceptaţi, bine văzuţi şi toate uşile vă sunt deschise, în interior nu vor fi mari transformări. Şi de-aceea spuneam eu că sunt două feluri de cunoaştere: o cunoaştere exterioară, care vă dă bani şi un loc în societate, diplome; şi o cunoaştere interioară, o cunoaştere intiţiatică, care vă transformă. Ea nu vă dă bani, nu vă dă o situaţie, dar deveniţi o divinitate. Şi aici, la fel: aveţi un comportament bun. Evident, toată lumea va fi foarte drăguţă cu voi, veţi fi răsfăţaţi, vi se va da de lucru, bani şi mai ştiu eu ce, dar dacă nu aveţi cealaltă cunoaştere – cum să mâncaţi, cum să beţi, cum… Nu este numai comportamentul. Ei bine, nu veţi avea parte de transformări extraordinare, pentru a câştiga nu oamenii, nu numai oamenii, ci spiritele naturii, spiritele cosmice. Aşadar, în ??? fraţilor şi surorilor de aici, trebuie două lucruri: e nevoie totuşi de un comportament bun, zâmbete, priviri bune, cuvinte bune… Este bine, pentru a fi acceptat de oameni. Dar interior, pentru a avea prietenia îngerilor, a arhanghelilor, a spiritelor, trebuie să îi câştigi. Şi pentru asta e nevoie de o viaţă interioară specială. Nu numai exterior. Pentru că sunt mulţi oameni care sunt ipocriţi, joacă teatru şi reuşesc să obţină prietenia cuiva pentru a avea moştenirea lui, pentru a avea banii lui, dar în interior… Oh, là, là ! Ce gândesc, ce clocesc ! Există astfel de cazuri. Deci ei reuşesc în lumea umană, dar în lumea interioară, în lumea spiritelor, Oh, là, là ! Cât sunt de prost văzuţi. Iar alţii, care sunt puţin ???, mai jignesc câte puţin, sunt un pic mai iuţi la mânie, dar în interior… Ooo. Există şi astfel de oameni. Şi oamenii aceştia sunt prost văzuţi, dar în interior au o iubire şi o bunătate, au lucruri extraordinare. De aceea, trebuie amândouă. Deci este nevoie de o cunoaştere despre cum să trăieşti şi despre cum să te comporţi, pentru că sunt două lucruri diferite. Faceţi plăcere oamenilor, veţi fi răsplătiţi de oameni, dar dacă aţi transgresat forţele Naturii, ea vă va pune la pat. Iar oamenii vor veni şi vă vor aduce cadouri. «O, ce cumsecade e !» Dar Natura spune. «Nu, nu, nu ! E prost, e imbecil, trebuie să stea la pat !» Două opinii diferite, vedeţi ? Acum e limpede ? (Râsete) Sau, dimpotrivă, oamenii aruncă cu pietre după voi, vă urmăresc, dar voi sunteţi puternici, aveţi picioare bune, vă simţiţi extraordinar, dar oamenii vă hărţuiesc şi vă detestă. Dar Natura spune: «E băiat bun şi îi voi da… şi va mânca bine, va bea bine, va dormi bine. Oamenii sunt nişte idioţi; îl urmăresc pentru că nu ştiu că este o fiinţă minunată». Priviţi cele două cazuri, vedeţi ? Este extraordinar. Iar oamenii nu s-au gândit la aceste lucruri. Învăţământul Fraternităţii Albe Universale ne va învăţa ambele laturi: cum să ne purtăm faţă de oameni şi cum să ne purtăm faţă de forţele Naturii vii. Sunt două lucruri diferite. Da. Vă spun. De exemplu există beţivi: nu sunt pe lume oameni mai buni ca ei; ce bunătate, ce blândeţe… Toată lumea găseşte că sunt generoşi, că sunt minunaţi, iar cei care beau apă sunt îngrozitori. (Râsete) Au spus-o şi la televizor. Sunt mulţi oameni care beau apă, sunt îngrozitori. Iar cei care beau wihsky etc. sunt minunaţi. Cu siguranţă erau beţivi care se protejau între ei. Nu ştiu, dar asta e părerea mea. Dar ei sunt drăguţi, deşi beau. Dar Natura… apoi vine ciroza ! Natura a găsit că au făcut stricăciuni. (Râsete) Deci trebuie să-i mulţumeşti pe oameni, dar asta nu-i de-ajuns, doar oamenii. Vedeţi, dragi fraţi şi surori ? Vai, vai, vai ! Puteţi oare să-mi reproşaţi, să spuneţi că nu e adevărat ? Vă deschid orizonturi, noi porţi, noi ferestre, ca să vedeţi mai bine. Câte lucruri aş mai avea să vă revelez, să vă spun, dar e mai bine să ne oprim. Dacă puţinul pe care l-aţi auzit îl puneţi în practică, veţi vedea schimbările, transformările care se vor produce şi va fi minunat. Credeţi-mă – dacă vreţi ! Trebuie să învăţaţi cum să respiraţi, cum să mâncaţi, cum să iubiţi, cum să vă rugaţi, cum să vă concentraţi, în ce să credeţi şi de ce să vă îndoiţi... Este o întreagă ştiinţă. Am spus într-o zi că nenorocirile foarte multor oameni provin din credinţa lor, din faptul că ei credeau enorm. Au fost miraţi. Iar altora le-am spus că toate nenorocirile lor vin din faptul că se îndoiesc enorm. Şi apoi le-am spus: «Toată fericirea, toată înălţarea le-au venit unora din faptul că s-au îndoit, s-au îndoit, s-au îndoit, iar altora că sunt în Paradis pentru că au crezut». Dar treaba asta nu e limpede ! Şi le-am lămurit cum trebuie. Acum nu mă pot opri asupra lor. Sunt lucruri interesante, pasionante, halucinante (Râsete), senzaţionale. Unii vor spune: «Am mai auzit această conferinţă. Trebuie doar să ştii să trăieşti». Ei da, dar de ce trebuie să repetăm ? Pentru că intrăm din nou în vârtejul, în angrenajul vieţii şi uităm complet de modul de a trăi; suntem prinşi de alte lucruri, care nu sunt asta, şi s-a isprăvit. De aceea, trebuie să veniţi aici ???? să auziţi veşnic asta: modul de viaţă, modul de viaţă, modul de viaţă, până când veţi începe să ??? şi nu veţi mai trăi decât într-un mod divin. În timp ce acum, aţi auzit o dată şi gata. Viaţa este prezentă, cu toate farmecele ei, cu tentaţiile ei şi eşti prins în angrenaj şi s-a isprăvit. Eşti luat de val. De aceea, aveţi nevoie să vi se repete acest lucru, numai acest lucru, nimic altceva: modul de viaţă, modul de viaţă, modul de viaţă, că totul depinde de modul de viaţă, că veţi avea Cerul şi pământul prin modul de viaţă – în timp… Nimic altceva. Şi clarviziunea şi cunoaşterea şi puterea şi frumuseţea, tot, prin modul de viaţă. Să găsiţi cel mai bun mod de viaţă şi să nu-i imitaţi pe ceilalţi, pentru că ceilalţi, cantitatea, proporţia, dozele sunt total diferite. Trebuie să găsiţi fiecare doza voastră, cheia voastră pentru a fi la unison. Şi poate că vecinul va găsi acelaşi lucru în diapazon, în armonie… E o problemă personală: fiecare trebuie să găsească… ştiind, bineînţeles, în general cum să mănânci, în general cum să respiri, cum să iubeşti, dar nu este pentru toată lumea la fel. Fiecare trebuie să găsească aplicarea individuală, conformându-se generalului, aspectului general, să-şi găsească doza, măsura personală, individuală. Şi asta nu e aşa uşor. Nimeni nu vă poate învăţa cât să mâncaţi, trebuie să găsiţi voi la ce firimitură să vă opriţi. Nimeni nu vă poate explica toate acestea. Noi suntem cei care trebuie să ne găsim locul în univers. Fiecare are locul lui. Vedeţi, aceasta este greutatea. Dacă ar fi după anumite norme, calcule absolute, matematice, Ooo, ar fi foarte uşor ! Toată lumea ar fi în armonie, în fericire, în dilatare… Dar iată că fiecare trebuie să găsească pentru el însuşi ce e divin, ce e armonios. Şi asta va corespunde exact cu cel al vecinului în culoare, în limpezime, în puritatea, în intensitate, în bucurie, dar niciodată în doză, în măsură. De ce ? Pentru că plămânii, de pildă, nu sunt la fel. Cineva va respira mai mult decât altcineva, care are plămâni mai mici. Cineva va mânca foarte puţin, iar altul foarte mult, fără să depăşească limitele a ceea ce stomacul său poate să digere. Fiecare trebuie să găsească (pentru sine) şi fiecare va fi în normă, deşi nu este ca vecinul. De pildă, cineva care va mânca foarte puţin, altcineva prea mult - în raport cu prima persoană: amândoi vor fi în beatitudine, în armonie, fără aciditate, fără dureri, fără colici. Acestea vor fi lucrurile identice: aceeaşi bucurie, aceeaşi fericire, aceeaşi lumină, aceeaşi puritate, dar doza nu a fost aceeaşi. Sau n-au mâncat acelaşi lucru. Unul va mânca ouă, altul brânză, altul cartofi, dar vor avea aceeaşi bucurie, aceeaşi fericire, aceeaşi forţă. Cum să înţelegi, cum să explici asta ? De aceea, fiecare trebuie să-şi găsească locul în univers. Şi acesta este lucrul greu, pentru că trebuie să lucrezi. Dacă cineva – şi doctorii au observat, când trebuie să dea un medicament sau o reţetă pentru remedii, ei sunt obligaţi să ia în considerare latura individuală, aspectul individual, pentru că acelaşi remediu nu acţionează în acelaşi fel la toţi indivizii. Da, au observat asta. În timp ce înainte, era ca şi cu sergentul acela din armata bulgară. Când eram soldat, era un sergent la infirmerie care vindeca toate bolile cu tinctură de iod. (Râsete). Da, da. Chiar pentru – ce boală ? Daţi-i tinctură de iod. Am fost mirat să văd că găsise panaceul universal. Şi dacă unii nu se vindecau, ce dacă ? Tinctură de iod ! (Râsete) Aşa era în trecut. Acelaşi medicament pentru a vindeca pe toată lumea. (Iar acum) Ei bine, nu. De ce ? Pentru că acum oamenii au idei preconcepute, sunt dificili. Reacţionează greu. Nici măcar nu se ştie de ce. Eu ştiu de ce. Pentru că, întrucât oamenii au dezvoltat spiritul contestatar, acest spirit contestatar acţionează chiar împotriva remediilor. (Râsete) Idei preconcepute ! Nu mă incitaţi să dezvolt această problemă, că ajungem până la capialism şi la comunism ! Ca fata aceea, care devenea comunistă: distribuia tot primului venit, în loc să fie puţin capitalistă, să păstreze câte ceva şi pentru ea.

După-amiază plăcută, după-amiază plăcută !

Ciclul Mesaje - Urări de Fericire Veşnică

OMRAAM  MIKHAEL  AIVANHOV

Conferinţa din 23 August 1953

CICLUL MESAJE

     Lectura meditaţiei zilei.

    

     “Acela care doreşte să lucreze cu principiile lui Hristos, care sunt veşnice, neschimbătoare, acela aparţine Fraternităţii Albe Universale. El nu distruge nimic, nu lucrează împotriva lui Hristos, nu aduce o religie nouă, nu, el este adeptul formelor noi, atâta tot. În timp ce acela care se agaţă de forme dovedeşte că nu a înţeles principiile. El îşi imaginează că forma îl va salva şi doarme liniştit, protejat fiind de formă… Da, în formă se adoarme cu adevărat. În timp ce, aceia care nu dau prea mare importanţă formelor şi lucrează cu principiile, evoluează enorm. Nu este mai avantajos acest ideal pe care vi-l prezint ? Chiar Hristos Însuşi va veni să vă spună că este minunat, căci stă scris în Evanghelii: “Cuvântul ucide şi Spiritul însufleţeşte”. Tocmai acest lucru vi-l explic acum. Da, fără încetare, eu vă împing spre Spiritul care însufleţeşte. Toţi cei care oferă primul loc principiilor, aparţin Marii Fraternităţi Albe Universale. Nu acestei Fraternităţi care se gaseşte aici, pe pământ, ci Fraternităţii Albe Universale care îmbrăţişează toate creaturile cele mai luminoase din univers”.

Urări de fericire date de Maestrul OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Meditaţia de la răsăritul soarelui

12 august 1967

Bonfin, Franţa

     …Astfel, voi toţi, surâzători şi frumoşi, asemenea Serafimilor, asemenea Heruvimilor, veţi deveni Copiii Domnului, vorbind despre măreţia Sa peste tot, astfel ca Împăraţia Sa să vină cât mai repede; şi viaţa va fi plină de Bucurie, de Fericire, de Poezie, de Muzică, iar omenirea întreagă va fremăta, va vibra şi toţi vor trăi ca fraţii. Râurile vor curge, florile vor parfuma atmosfera, păsările vor cânta dumnezeieşte şi toată Creaţia va cânta imnul de slavă al Domnului. Nu vor mai fi războaie, nici distrugeri, nici mizerie, nici boli sau crime. Iar pământul va fi, pentru întâia oară, în sfârşit un Adevărat pământ al tuturor Fiinţelor.

     Împreună, în această Fraternitate Albă Universală, în Armonie, în Acord, în acelaşi Spirit.

     Iată dorinţa mea:

     Fie ca Îngerii şi Arhanghelii să deschidă acum porţile, să-şi deschidă generozitatea întregii omeniri, să existe o abundenţă de Lumină şi de Înţelegere, de Bucurie şi Fericire, iar omul să-şi îndeplinească, să-şi realizeze Înalta Sa Misiune, pentru care a venit pe pământ, adică să fie o reflecţie, o expresie a Tatălui Ceresc, a Frumuseţii Cerului !

     Fericiţi sunt cei care au această Conştiinţă !

     Fericiţi sunt cei care lucrează în această direcţie !

     Fericiţi sunt cei care sunt folositori altora !

     Fericiţi sunt cei care sau hotărât să devină călăuzele Domnului !

     Fericiţi sunt cei liniştiţi şi nobili !

     Fericiţi sunt cei care se află în Pace !

     Fericiţi sunt cei care doresc să lucreze întru sacrificiu !

     Fericiţi să fie Copiii Fraternităţii Albe Universale !

Mesaj materialiştilor

     Sunt foarte fericit astăzi dragii mei fraţi şi surori, să vă pot spune câteva cuvinte, în această frumoasă regiune a Franţei, cu cerul pururea albastru, cu aerul parfumat şi soarele mereu surâzător. Ce linişte profundă şi ce pace, în acest colţ minunat !  

     Sunt sigur că simţiţi deja, că o nouă zi se ridică peste lume. Istoria pământului şi a omenirii are perioade care se succed. Fiecare perioadă adaugă ceva nou în viaţa fiinţelor. Ştiinţa astrologică a antichităţii era capabilă să prevadă desfăşurarea evenimentelor în viaţa oamenilor în legătură directă cu mişcarea stelelor şi a planetelor. Fără a intra în detaliile perioadelor pe care pământul le-a parcurs deja şi o dată cu el, întreaga omenire, ceea ce ne-ar conduce foarte departe, vă voi spune numai, că o epocă veche, asemenea unei nopţi lungi neplăcute şi întunecoasă va dispare. Ea pleacă în negura vremii, pentru a face loc unei ere noi, cu o cultură însorită ! Se aude deja, copiii soarelui şi ai luminii cântând ode de bucurie şi recunoştinţă adresate bunătăţii fără de sfârşit a Creatorului. Se vede soarele deschizându-se, iar Îngerii, neobosiţii servitor ai Domnului coborând pentru a pune ordine şi armonie în sufletele sensibile şi afectuoase. Un nou pământ şi un cer nou sunt în pregătire şi în formare, demult, în marile ateliere ale Domnului. Copiii noii vieţi cunosc o cale minunată: drumul care duce către soare ! Ei au gustat fructe delicioase, coapte sub razele acestui soare, fructe ale bucuriei, speranţei şi iubirii divine. Ei îi întreabă acum, pe fraţii lor, puţin adormiţi în materie, lipsiţi de credinţă şi speranţă:

-     Credeţi voi că mai există, încă, fiinţe inteligente pe pământ ?

-     Bineînţeles ! răspund ei, aceşti fraţi amabili care s-au bazat numai pe materie, necunoscând de altfel bine nici ce reprezintă ea, în realitate. Bineînţeles, noi o credem ! Iar aceste fiinţe inteligente suntem noi !...

-     Oh, este minunat ! răspund copiii noii vieţi. Ce bine este să poţi fi considerat printre fiinţele inteligente şi înţelegătoare ! Credeţi voi că există pe pământ, fiinţe drepte şi nobile ?

-     Cum adică ? se întrebă acei fraţi împovăraţi şi îngreunaţi în materie. Bineînţeles, noi o credem ! Noi suntem acele fiinţe drepte şi nobile ! Toţi ceilalţi se găsesc în greşeală şi într-o totală neştiinţă !

-     Oh, cât de minunat este ! exclamă copiii noii vieţi. Este minunat să fii drept şi nobil în această viaţă, atât de tristă şi de cenuşie pentru majoritatea oamenilor. Credeţi în existenţa fiinţelor bune, frumoase şi puternice ? continuă să întrebe copiii noii vieţi.

-     Ei, nu există nici o îndoială ! le răspund fraţii puţin întârziaţi şi revoltaţi, unii recunoscând că au fost forţaţi sau bătuţi de alţii, în încercările vieţii, iar ceilalţi, încântaţi, atraşi sau seduşi de farmecul creaturilor specializate în aceasta. În astfel de cazuri, de ce să nu credem în existenţa fiinţelor puternice şi frumoase ?

     După aceasta copiii speranţei ai vieţii noi afirmă cu solemnitate aici:

-     Oh, ne-aţi dat mijloacele de a dovedi şi de a vă convinge că frumuseţea, inteligenţa, forţa dreptatea, blândeţea, mila, răbdarea şi toate celelalte calităţi şi virtuţi sublime sunt atribute, sau mici frânturi, venite dintr-o sursă unică, transmisă prin căi intermediare până la noi. Această Sursă binecuvântată alimentează toate lumile şi creaturile în spaţiul nelimitat. Dacă toate aceste calităţi şi virtuţi veneau de la voi înşivă - care sunteţi constituiţi din materie şi numai din ea, după părerea voastră – de ce, atunci, nu puteţi deveni, după dorinţă, atotputernici, atotştiutori sau frumoşi, aşa cum o doriţi voi înşivă ? Aceste calităţi pe care le au oamenii, vin deci, dintr-o Sursă aflată, logic, în afara noastră, sau dincolo de posibilităţile noastre actuale de percepţie. Reunite deci, prin imaginaţia voastră, toate aceste calităţi şi virtuţi, amplificaţi-le până la infinit, într-o singură fiinţă. Tocmai această fiinţă, cu adevărat, o numim divinitate, de acolo ne vin toate darurile şi toate posibilităţile, Fiinţa unică, de necontestat, mai reală decât realitatea însăşi. A te îndoi de existenţa ei, înseamnă a te îndoi de propria-ţi inteligenţă, bunătate şi forţă, de viitorul măreţ pe care îl poţi avea. Aici se află cea mai mare greşeală care s-a strecurat în intelectul fraţilor noştri, sclavi ai materiei, care poartă nume sforăitoare de atei, materialişti, raţionalişti, anarhişti, nume bizare…

     Putem noi să facem să ne crească calităţile şi virtuţile ? Da ! Unindu-ne prin:

·        Gândirea corectă şi luminoasă a adevăratei inteligenţe.

·        Sentimentul cald şi plin de viaţă al iubirii dezinteresate.

·        Acţiunea dreaptă şi nobilă a unei activităţi ordonate şi armonioase.

     Unindu-ne cu această Sursă inepuizabilă de bunătate, de bucurie şi de fericire care reprezintă Soarele spiritual ne îndreptăm spre perfecţiune. Adevăraţii gânditori, adevăraţii mistici, cu mintea limpede, profeţii, maeştrii ai iniţierilor din toate timpurile, recunosc acest mare şi sublim Adevăr, care este deasupra tuturor adevărurilor. Ei se înclină cu dragoste, cu umilinţă şi cu adoraţie în Faţa Fiinţei Supreme, care este adevărata sursă a binelui, a tuturor bogăţiilor exterioare şi interioare. De acolo toţi îşi trăgeau forţe pentru inspiraţie, revelaţii şi acţiunile care urmau. Nu simţiţi că există ceva schimbat în viaţă, în natura umană şi în natura înconjurătoare ? Chiar şi soarele şi stelele cele mai îndepărtate ne trimit mesajele cele mai tulburătoare. Nu simţiţi că forţele subterane, din oceane, din aer şi din eterul cosmic sunt toate într-o activitate înfrigurată ? Nu simţiţi că entităţi, în mod incalculabil, coboară din eterul regiunilor celeste cu intenţia de a ne trezi la realităţile spirituale ? Că aceste fiinţe, care dirijează miliarde de alte fiinţe, lucrează pe pietre, pe plante, pe animale şi pe oameni ? Aşteptaţi dezlănţuirea celor mai mari calamităţi şi cataclisme, când aceste forţe vin din subteran să pună în primejdie fragila noastră scoarţă terestră ? Ca oceanele să se reverse peste continente ? Ca uraganele să-şi arate forţa şi puterea de a mătura totul în calea lor ? Ca războaiele cele mai devastatoare să se declanşeze între diverse naţii şi rase de pe glob ?

     Se spune în Sfânta Scriptură că soarele se va întuneca, luna nu va mai lumina, stelele vor cădea din cer, iar puterile din ceruri vor fi clătinate. Atunci Fiul Omului va apărea pe cer.

     Toate acestea sunt pur simbolice. După ştiinţa veche a simbolurilor, care revelează şi rezumă toate ştiinţele ezoterice, soarele care se întunecă semnifică că intelectul omenesc şi punctul lui de vedere nu vor mai fi clare. Operele numeroşilor savanţi, scriitori şi filozofi nu vor mai prezenta decât tulburare, deviaţii şi obscuritate. Punctul lor de vedere, bazat pe filozofie egocentrică se va prăbuşi. Iată un exemplu frapant: concluzia trasă de anumiţi cercetători sinceri, cinstiţi rătăciţi în ciuda evenimentelor, că legea vieţii este războiul, războiul şi lupta implacabilă dintre creaturi pentru existenţă. Această concluzie este trasă graţie observaţiilor lor din regiunile inferioare ale vieţii:

oceane, unde totul se mănâncă şi se devorează, la fel ca şi în păduri sau jungle, unde sălbăticiunile se sfâşie între ele, în mlaştini, în familii şi societăţi unde, peste tot, se constată egoismul, lupta feroce, masacrul. Ei au crezut că au dreptate să tragă o concluzie care nu conţine tot adevărul, ci doar cinci la sută ca procent. Totul este adevărat, dacă nu vedem decât în regiunile inferioare. Totul este adevărat dacă privim copilul egoist şi posesiv, care nu cere decât pentru sine, să ia, fără să se gândească la nimeni. Este egoismul, care absoarbe, care strigă, reclamă şi-i serveşte pe alţii. Dar, uităm să vedem că alături de copil există mama şi tatăl, sau bunicii, această mamă care este numai iubire şi dăruire, care se dăruieşte pentru a creşte copilul. Ea este încarnarea devotamentului şi sacrificiului. Nu putem noi concluziona că o altă lege există în viaţă, legea Iubirii şi a Sacrificiului ? Să luăm exemplul pământului, care este încă, un copil egoist, şi al mamei, soarele invizibil, căci El, Tatăl, este ascuns: este Soarele invizibil. Amândoi se apleacă continuu asupra copilului, încălzindu-l, luminându-l. Pământul prinde fără încetare forţe şi energii solare. Şi acest proces se continuă cu iubire şi rabdare până ce pământul ajunge la maturitate. Pământul va deveni, la rândul lui Soare, contrar previziunilor şi calculelor ştiinţifice făcute de astronomi şi savanţi, calcule bazate pe puncte de vedere pur mecanice, adică pe latura moartă a naturii. Dacă savanţii s-au aplecat doar asupra pământului şi a ceea ce se întâmplă în regiunile inferioare, nu văd decât fenomenele pur egoiste şi distrugătoare, ei neridicând ochii spre regiunile spiritului şi iubirii, unde conduc alte legi, cele ale bunătăţii, milei, sacrificiului, răbdării şi anonimatului. A fi în stare să faci să se maturizeze un fruct aspru, acid şi amar, sub razele bunătăţii şi iubirii, înseamnă să faci acest fruct dulce, delicios şi parfumat. Aşa se întâmplă şi cu oamenii. Într-o bună zi, toată omenirea va evolua, va progresa, iar oamenii vor părăsi planeta, lăsând-o micilor fraţi, animale, devenite ele însele mai evoluate mai inteligente. Nimic nu va putea rezista influenţei atotstăpânitoare a căldurii lumii divine. Este o problemă de timp. Ceea ce este extraordinar şi uimitor, incredibil pentru moment, este că savanţii neîncrezători şi atei, asemănători fructelor aspre şi acide, dure, vor deveni lapte şi miere, vorbind numai despre iubire. Acest exemplu ne arată că există un alt punct de vedere, cunoscut de Iniţiaţi, care ne determină să vedem lucrurile corect.

     S-a spus că luna nu va mai lumina. Asta înseamnă că inima omului este plină de prejudecăţi religioase şi de sentimente într-o continuă schimbare, instabile; aceste prejudecăţi şi sentimente vor fi reduse la neant.

     Stelele vor cădea din cer, aceasta înseamnă că multe autorităţi ştiinţifice, politice, economice, cât şi militare, din cauza unor tulburări de viaţă, nu vor mai putea remedia vechile lor metode, nu se vor putea adapta diferitelor condiţii, circumstanţe şi factori care vor intra în joc, astfel că ei vor cădea de pe piedestalul lor. Atunci, semnul Fiului omului va apărea pe cer. Asta înseamnă că o nouă lumină va apărea, că idei noi vor veni să pregătească o nouă cultură care va apărea. Savanţii nu vor mai căuta mijloace pur distructive. Filozofii nu vor mai inventa filozofii pur omeneşti şi îndepărtate de adevăr, dar vor accepta unica şi singura Filozofie care există de când Creaţia lumii, pe care cei mai mari Maeştri ai omeniirii o cunoşteau şi o practicau. Nici Hermes, nici Zoroastru, nici Rama, nici Budha sau Krishna, nici Orfeu, nici Moise, nici Platon, nici Pitagora, nici Fo-Hi, nici Lao-Tze nu au inventat nimic vreodată, nu au fabricat ei înşişi vreo filozofie. Dar ei toţi au studiat singura şi adevărata Filozofie, care a fost bine păstrată şi trimisă până în zilele noastre. Scriitorii nu vor mai scrie lucrări care distrug credinţa, bucuria şi speranţa, introducând după vreme anarhia şi haosul în sufletele oamenilor, fără a avea cea mai mică idee a responsabilităţii lor morale către cititori. Poeţii nu vor mai scrie poezii, unde tristeţea, slăbiciunea si dezolarea, la fel ca un sentimentalism crepuscular şi morbid, să slăbească fiinţa omenească. Pictorii nu vor mai picta tabloruri, care să fie reflectarea coşmarurilor lor continui, trăite în subconştientul lor mlăştinos, sau în beciuri sau subterane pline de mucegai. Dramaturgii nu vor mai prezenta numai piese unde nu se văd decât pasiuni omeneşti dezlănţuite, unde oamenii sunt în stare de conflict fără încetare şi merg pe drumuri, fără soluţii sau eliberare. Muzicienii nu vor compune cântece şi muzică care dezlănţuie infernul adormit din fiecare fiinţă umană, ce se manifestă în nebunii. Noii muzicieni vor crea o muzică nouă, care va corespunde celor mai înalte şi divine aspiraţii ale sufletului, dorinţei sale de a trăi din nou, viaţa pe care o trăia înainte de a părăsi Paradisul. Această muzică nouă va salva lumea. Ea va avea puterea magică de a face să coboare din Cer Focul Sfânt şi o întreagă ierarhie de fiinţe ale ordinii, armoniei şi frumuseţii. Dansul, sculptura, arhitectura… totul se va schimba şi se va ameliora graţie fiinţelor inteligente şi luminoase care cunosc structura şi modul de formare a fiinţei omeneşti cu toate vehiculele ei subtile.

     Această generaţie, a zilelor noastre, o spun Marii Maeştrii, este întunecată, materializată, haotică, dezordonată şi cristalizată în forme neoperante şi învechite. Această generaţie nu poate vibra la unison, cu impulsuri puternice şi irezistibile ale Sursei din care ţâşneşte soarele vizibil, reprezentant al Soarelui invizibil care este Hristos. O nouă generaţie apare, cu inimi şi inteligenţe noi, purtătoare a germenilor noi. Viaţa cea nouă se apropie ca şi Primăvara spirituală, la care adevăraţii poeţi visau, adevăraţii clarvăzători o contemplau, pe care adevăraţii profeţi o predicau.

     Noua învăţătură a Augustei Fraternităţi Albe Universale conţine toate metodele, toate regulile şi toate principiile cât şi disciplina şi recomandările necesare pentru pregătirea fiinţelor în vederea primirii noilor impulsuri şi emanaţii care se revarsă din inima sistemului solar. Această inimă ne trimite deja Căldura şi Lumina sa pentru a ne însufleţii şi învia. Totul să se înoiască, să vibreze şi să strălucească de viaţa cea nouă abundentă, intensă, care va purifica tot, însoţită de iubire, Speranţă, Credinţă arzătoare, de neclintit şi puternică, în existenţa Fiinţei tuturor fiinţelor, Strămoş al strămoşilor, Ascuns al ascunşilor, Duiosul Tată Ceresc, Tată Înţelegător şi Milostiv. Fie ca numele Lui să fie binecuvântat şi slăvit în vecii vecilor ! Oh, Doamne, fă ca această zi binecuvântată să vină cât mai repede, pentru ca întreaga omenire să tresară de bucurie şi recunoştinţă, ca să poată simţi prezenţa Ta, inexprimabilă în cuvinte omeneşti, dar care reprezintă învierea şi viaţa veşnică, în Bucurie, în Iubire şi în Pace.

     Fie ca voia Domnului să se împlinească !

Un minut de meditaţie.

Adevărata viaţă spirituală

 OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Adevărata viaţă spirituală

Conferinţa din 26 August 1966

Izvorul purităţii se află în cea mai înaltă spiritualitate

     Dimineaţa, dragii mei, pe stâncă, aţi avut noroc cei care aţi fost acolo să observaţi ce este puritatea. A fost o dimineaţă cu adevărat pură, totul era pur, se simţea atmosfera, revărsatul zorilor şi soarele, tot cerul era de o puritate remarcabilă, şi nu întotdeauna se întâmplă la fel.

     Dacă am explica cuvântul puritate ar fi dificil de înţeles, iar dacă nu l-am explica vom înţelege mult mai bine acest cuvânt. A înţelege intelectual este ceva, iar a înţelege intuitiv, interior, lucrurile este altceva… Există lucruri care sunt greu de explicat. Puritatea, dacă ar trebui să vorbesc despre ea, vor exista multe controverse, neînţelegeri, dacă va fi explicată numai la nivel intelectual. Mulţi oameni se vor pronunţa diferit asupra aceloraşi lucruri. Ei vor spune: “Pentru mine, asta şi asta sunt pure”. De ce? Fiindcă au nevoie, iubesc acel lucru, au gusturi asemănătoare, deci tot ce le place este pur.

     Şi chiar veţi găsi îndrăgostiţi, cărora le plac mult lucrurile senzuale, chiar murdare, impure, spunând: “Iubesc aceasta, cu puritate”. Fac lucruri de necrezut, şi totul este pur ! De ce era pur? Fiindcă era iubire. Se spune că iubirea purifică, cel puţin conştiinţa. Erau ei, oare, sinceri ? Desigur. Iar alţii, care sunt obişnuiţi să prezinte lucrurile cele mai impure sub forma purităţii pentru a fi acceptaţi ca să-şi atingă scopul…, dar există şi alţii, care cred, cu adevărat, că ceea ce au făcut, au comis, gesturile cele mai reprobabile, erau pure pentru ei, deoarece în sufletul, în spiritul lor, în inima lor, exista această iubire, sau cel puţin aşa o credeau ei.

     Dar, cum să înţelegem, după ceea ce este pur, ce este impur ? Ca şi beţivul care bea un vin acru ca oţetul şi spune: “Ce pur este vinul ăsta…”.

     Astăzi, acei care nu au putut înţelege ce este puritatea au fost, într-adevăr foarte adormiţi. Astăzi a fost bătător la ochi. Înainte de răsăritul soarelui existau la orizont culori, de o puritate, tot vibra…, şi soarele la fel. Cei care ştiu cum să privească, cum să mediteze, să se lege de răsăritul soarelui, de culori, cu soarele, cu cerul, se pot purifica. Iată un lucru care nu prea este clar.

     Altminteri, v-am vorbit despre puritate, mai întâi în hrană, în băuturi, numai pentru a vă conduce mai departe. Am început cu hrana, care trebuie să fie curată, să nu fie amestecată cu murdării, elemente, materiale nocive, inutile şi de nedorit pentru organism.

     Pentru ca oamenii să înţeleagă, că natura s-a ocupat de această problemă, să se compare numai cu animalele, ei aflându-se la un nivel superior lor. Deoarece animalele, vedeţi, nu ştiu să sorteze, ele mănâncă tot, chiar şi carne, murdării pline de praf sau pământ neştiind să le spele; găinile ciugulesc excremente iar pisicile, curate în exterior, înghit şoarecii întregi, cu piele şi intestine, cu tot. În timp ce omul, chiar needucat, neevoluat, a învăţat, de mic, să cureţe, să extragă anumite lucruri şi să mănânce restul. La fructe, scoici, peşti sau orice altceva el scoate sâmburii, pieliţa, coaja şi mănâncă restul, iar animalele mănâncă tot…

     Numai oamenii n-au înţeles ! Mănâncă aşa, toţi oamenii mănâncă aşa, automat, daţi-le brânză, ei aruncă coaja şi mănâncă ce e bun, trecând drept oameni educaţi. Dar când e vorba de a face triere, de a scoate ceva din gânduri şi sentimente, atunci sunt ca pisicile, înghit tot, nu ştiu să elimine ce este murdar, nociv, inestetic, de ceea ce este hrănitor, util şi necesar.

     Aşa l-am învăţat pe copil să înţeleagă cum să se hrănească, să-şi spele mai întâi fructele sau legumele, să înlăture praful şi pământul, restul de murdării lăsate de insecte, muşte… Dar, sunt mulţi oameni care nu ştiu nici măcar să spele lucrurile. Le daţi fructe, nu le spală, le mănâncă cum sunt. Deşi oamenii au învăţat de mici să trieze lucrurile, să separe lucrul pur de cel impur, utilul de inutil, trebuie să-i învăţăm, mai departe, cum să facem trierea în hrana lor spirituală, adică în sentimentele şi gândurile lor. Aici, ei nu cunosc nimic. Toate sentimentele care ne traversează aduc ceva impur, trebuie şi ele spălate sau separate, separate lucrul pur de cel impur.

     Ca Hermes Trismegistus care insista, şi numai el a mers mai departe în problema Pietrei Filozofale, cum să separe aceste două lucruri, cum să separe sterilul pentru a găsi o piatră preţioasă sau aur, metalul din minereuri. Nu facem decât asta, toată viaţa este bazată pe acest lucru. Mereu de a tria, de a separa, de a scoate ceva din altceva, toate industriile, meseriile, nu sunt bazate decât pe aceasta, fie metalurgul, brutarul sau băcanul, sau fructele, da, toate meseriile sunt bazate pe triere, de a scoate o materie care este grea, care cântăreşte, este opacă, neagră, care putrezeşte sau strică marfa, pentru a păstra. …În domeniul meseriilor, nu este nevoie de a vă da exemple, o puteţi face singuri. În domeniul spiritului, însă, oamenii sunt de o neştiinţă uimitoare, nimeni nu le-a explicat că şi aici trebuie făcută o separaţie, o delimitare.

     Vedeţi dar, dacă puneţi şi unui savant întrebarea, care sunt sentimentele, de exemplu, bune “de mâncat” şi care sunt cele nocive, ce aduc descompunerea, boala sau tristeţea, ei nu vor şti să răspundă. Deci pentru ei sentimentele… ei nu s-au gândit niciodată că există poate o clasificare, ca şi în hrană, în combustibil, ca în toate materialele care sunt pe pământ, da, există mereu grade de calitate.

     De câte ori nu v-am povestit cum erau iluminatul şi încălzirea în trecut şi cum sunt acum. În trecut existau materiale de calitate inferioare încât atunci când ne serveau de ele, totul fumega, mirosea urât, ochii oamenilor erau atacaţi, plămânii la fel, se asfixiau pentru că nu au găsit materiale sau mijloace de încălzire sau iluminare care să nu lase deşeuri sau fum, aşa cum s-a reuşit în zilele noastre cu electricitatea.

     La fel vă spuneam în cazul cărbunelui; există mai multe categorii de cărbuni, unii care ard, dând puţină căldură şi multe deşeuri, ieftini, iar alţii care ard şi dau multă căldură, fără să lase multe resturi.

     Deci, dacă vedem că pentru material există o gradaţie, o scară, de ce să nu credem că există şi pentru sentimente ? Sentimentele sunt la fel ca şi combustibilii. Să presupunem că sentimentele voastre sunt cele mai de jos, inferioare, egoiste, senzuale, cele mai distructive, întunecoase, groase, ne hrănim cu ele sau le ardem, ce se va întâmpla ? Oh, va da puţină căldură, mult fum, gaz, otrăvuri, multe lucruri în interior care vor perturba. Acest lucru oamenii nu îl cunosc, fiindcă nu există o ramură în ştiinţa oficială care să studieze clasificarea sentimentelor animale, omeneşti, divine. Nu, nu contează ce sentimente mâncăm, ne bucurăm fără a cunoaşte consecinţele şi rezultatele. Nu există, de asemenea, nici o clasificare pentru idei, pentru gânduri.

     Acum, veţi înţelege multe lucruri. Spunem spiritual, uman, animal. Dar, putem împărţi lucrurile mult mai clar. Şi cum îmi place claritatea, mă voi opri asupra unui caz mic: când oamenii vin în Fraternitate mă uit la ei să văd care este latura lor cea mai dezvoltată. Iată că sunt mai multe laturi. Este o latură vegetativă, ca la plante, de a mânca, de a bea, de a creşte, ca şi copiii mici; aici lucrurile se mişcă, plantele sunt vii. Dar, nu căutaţi, încă, latura sentimentală, gândirea, spiritualitatea, nu în domeniul vegetativ. Mulţi au rămas la acest nivel, vegetativ, întreaga lor viaţă îi vezi la lucru, la treaba lor, sunt ca plantele, vegetativi, n-au mare lucru înăuntrul lor. Trăiesc, ce e drept, mănâncă, beau, merg la slujbă, nu au nici o bucurie în artă, în ştiinţă, în filozofie, în religie, în nimic, ei duc o viaţă vegetativă.

     Există apoi latura animală, adică instinctuală, mult mai vie animată, dar lipsită de gândire, raţiune, profunzime, claritate, sacrificiu sau lucruri animate de ceva divin, nu, nu încă. Este latura animală, instinctele cu pasiunile, bineînţeles. Aici găsim furia, gelozia, senzualitatea, răzbunarea, războiul, deci…

     Apoi, există o altă latură, cea afectivă, deasupra celei pasionale şi instinctive, aici găsim emoţiile, sensibilităţile, puţină iubire, puţin necaz, puţină poezie, câteva lucruri religioase, ceva amestecat, afectiv, emoţional, dar nu prea multă inteligenţă, raţiune, sisteme filozofice, multă claritate, orientare, dar aici sunt mari schimbări în interior, în latura sentimentală. Putem măcar să plantăm ceva poetic, muzical, sentimental, romantic, puţină iubire, imaginaţie, dar nu este, încă, în regulă, fiindcă lipseşte latura intelectuală.

     Iată acum o altă categorie de oameni la care latura intelectuală este foarte dezvoltată. Sunt oameni care citesc, scriu, studiază, meditează, aprofundează, cercetează: sunt filozofii, scriitorii, gânditorii, intelectualii într-un cuvânt. Nu voi spune acum care este cel mai bun, dar voi spune că nu sunt, încă, spiritualişti, aceşti oameni analizează, încă, tot, vor să ştie tot, dar numai cu ajutorul intelectului. Şi cum intelectul este limitat, mai puţin ca latura sentimentală, încă mai puţin ca cea pasională, instinctivă şi încă şi mai puţin decât cea vegetativă, el are, totuşi, posibilitaţi enorme, dar nu este totul. Intelectualii nu sunt, încă, bogaţi, nu se află în plenitudine, în întreg, în claritate şi lumină.

     Acum, latura spirituală. Ce este ea ? Este ceva deasupra tuturor acestor activităţi. Latura spirituală adaugă ceva în viaţa omului, ceva diferit de celelalte activităţi, adaugă implinirea, plenitudinea. Este formidabil, este ceea ce lipseşte, acum, contemporanilor noştri. Ei au ieşit din latura vegetativă, merg la şcoală, dar nu au ieşit complet, la latura vegetativă s-a adăugat ceva, până la latura intelectuală. Înainte, ei nu erau intelectuali, nu mergeau la şcoală, nu citeau în biblioteci, nu scriau cărţi, de câteva secole latura intelectuală are preponderenţă, o extensie formidabilă, aproape toţi vor să devină cetăţeni ai împărăţiei intelectului. Ei nu văd alte posibilităţi, nu văd că inteligenţa cosmică nu s-a oprit aici, a prevăzut alte dezvoltări, ea îi va conduce acum pe oameni în alte regiuni, mai perfecţionate decât cea a intelectului, ei cred că intelectul este ultimul cuvânt al creaţiei, sunt mândri, fericiţi şi nu văd alte lucruri, încă, de explorat, de a merge mai departe.

     Când văd aceste fiinţe venind aici şi având numai latura inferioară dezvoltată, latura animalică, sau numai vegetativă, devin trist şi nefericit, şi îmi spun: “Iată creaturi care îşi vor trăi inutil viaţa, vor mânca, bea, se vor îmbrăţişa, vor face copii; elementele spirituale nu înfloresc în ele, dar nu îşi dau seama de aceasta. Sunt neştiutori despre evoluţia cosmică, despre frumuseţea şi splendoarea universului, sunt atât de limitaţi şi neştiutori încât vor să rămână numai în animalitate, în instinct, în tot ceea ce ştim deja. Dar, a accepta din nou, a crede în ceva nou, a se agăţa de ceva nou, nu, nu, ei nu doresc, le este frică. Ei se gândesc că, acceptând latura spirituală, care deschide orizonturi şi porţi nebănuite către infinit, care dă posibilităţi şi puteri sufletului omenesc până la infinit, nu, aceasta nu o ştiu, dar nici nu o doresc, fiindcă le este frică că nu vor fi fericiţi, lăsându-se în acest domeniu superior, care este spiritualitatea.

     Care este spiritualitatea, acum ? Fiindcă nu au fost pregătiţi. În al doilea rând, cum au pofte, deja, au proiecte şi calculi, numai asupra lucrurilor inferioare şi obişnuite, vor fi deranjaţi dacă nu-şi vor satisface aceste pofte inferioare, animalice, omeneşti, ei vor crede că sunt nefericiţi, privându-se de ele. Deci, ei nu o doresc, conştient nu o doresc. Eu îi clasez în categoria fiinţelor neştiutoare, fiindcă nu ştiu că aici este viitorul lor, superioritatea lor, adevărata lor fericire şi adevărata lor libertate. Nu, nu o ştiu. Dacă ar fi ştiut, ar fi spus: “Oh, este adevărat, avem slăbiciuni, dorinţe de potolit, predispoziţii înspăimântătoare, încercăm să le limităm puţin, să le diminuăm, dacă le putem suprima cu totul, pentru a putea capta câteva din elementele lumii superioare, care este spiritualitatea, şi astfel ne permitem câteva minute, moment, pentru a depăşi limitele, pentru a ne bucura şi gusta puţin din ceea ce nu am gustat ? Ar raţiona aşa dacă ar şti superioritatea acestui lucru. Dar, cum nu o cunosc, îi puteţi duce oriunde, în orice fraternitate sau cerc iniţiatic sau templu al misterelor cele mai profunde care există pe pământ iar ei se vor găsi la fel, în aceeaşi atitudine, vor fi închişi şi în mod inconştient nu vor dori să se deschidă. Vor fi aici, vor mânca, vor bea, dar vor fi închişi în sinea lor. Da.

     Aceasta o simt pentru oricare dintre voi, această închistare a judecăţii, eu o observ. Când văd pe cineva, imediat observ cum judecă, cum gândeşte, dacă îi este teamă, dacă este închis sau deschis, dacă caută asta sau cealaltă. De ce este acolo, vă veţi întreba. Prin forţa lucrurilor, sau fiindcă există prieteni, pentru a le face plăcere,dar, peste puţină vreme, în interior el este închis, definitiv… Dacă ar şti, măcar, aceste creaturi de ce se privează, cât timp vor prelungi viaţa lor de suferinţă, incertitudini, necazuri, tristeţi, deziluzii, amărăciuni, boli chiar, nenorociri, accidente, dacă ar şti măcar, cât îşi vor prelungi viaţa în acest sens, s-ar grăbi.

     Traiască ignoranţa, fiindcă ea este cea mai nimerită să ne pună mereu obstacole, să ne menţină în materie şi îngrădiţi. Nu este nimic mai minunat decât incultura, vă asigur, şi cât de mult o iubim, este formidabil. Nu vrem să ne descotorosim de ea, nu vrem să învăţăm, să cunoaştem. Această ignoranţă, care ne ţine, ne ţine să batem pasul pe loc, loviţi de ciocan, descompuşi pe vecie, şi ţinem la ea, pentru că dacă am renunţa la ignoranţă, Dumnezeule, ce am deveni după aceea, vă daţi seama, dacă am renunţa, dacă am părăsi-o, în ce stare am fi apoi, nu ştim, necunoscutul. Oh la, la, la, la, vedeţi, vedeţi, judecata unora, şi cum aţi vrea după toate astea să-i apreciez, să-i plasez în înălţimi când văd mărunta lor ţintă, inferioară, atât de infantili încât nici nu-şi dau măcar osteneala să înainteze cât de puţin, pentru a face câteva explorări, câteva cercetări în acest domeniu extraordinar pe care-l numim domeniul spiritual, nu, nu-şi dau silinţa. Atunci, există o justiţie, ei nu vor putea scăpa, vor trăi, vor mânca, vor bea, vor avea mulţi copii, dar nu vor fi fericiţi. Deşi în cărţi stă scris: “Au fost fericiţi şi au avut mulţi copii”; dar, adaug eu, chiar şi cu case, cu bani, ei vor fi nefericiţi, vedeţi dar, noile poveşti sunt puţin mai diferite…

     Vă fac o mică analiză, veţi vedea cât de adevărată este, mai devreme sau mai târziu veţi verifica ce vă spun şi veţi fi uimiţi de ce nu v-aţi gândit sau de ce nu aţi studiat. Inconştient, sunt mulţi dintre voi, închişi pentru lumea spirituală, cei mulţi nu o fac conştient. Fără a vrea, prin ereditate, educaţie sau alte lucruri, ei nu s-au analizat pentru a vedea că sunt închişi. Trebuie acum să vă analizaţi, să observaţi, să vă daţi seama că există un obstacol aproape intenţionat, el trebuie înlăturat, fiindcă putem continua ani în şir, nu vom introduce nimic nou în noi, o revelaţie, o investiţie, o descoperire, o lumină fiindcă totul este închis. Şi am menţinut această includere, sau conştient sau inconştient, sau intenţionat.

     Trebuie s-o înlăturăm, dacă dorim progresul, fiindcă există aproape de noi lumea spirituală, aproape ne atingem de ea. De ce nu simţim nimic ? Fiindcă de multă vreme ne-am format obstacole, carapace fluidice, în realitate ne-am aruncat în mijlocul lumii…, şi nu simţim nimic. Deoarece în inimile, în sufletele noastre se află, deja, gânduri şi sentimente din trecut, formate în acest fel dintr-o materie fără nici o impregnare, nici o contopire, nici un contact. Analizaţi-vă.

     Ascultaţi-mă bine, acum, dragii mei, sunt multe lucruri de învăţat, încă, şi alte multe pe care nu le cunoaştem. Eu vă vorbesc de lucruri despre care nu se vorbeşte mereu. Se repetă mereu, viaţa spirituală, viaţa religioasă, viaţa divină, este prea cunoscut acest lucru, dar a simţi, a şti, a şti că latura spirituală este mult mai avantajoasă, că aduce bogăţii, nu, asta nu o credem, nu o simţim.

     Din contră, tuturor le este frică să devină ridicoli, să se minimalizeze, să devină groteşti, să slăbească sau să piardă fericirea, plăcerile, bucuriile, distracţiile. Este fals, nu se pierde nimic, apare un nou element care va solidifica, îmbogăţi, înfrumuseţa, întări şi îmbogăţi fiinţa omenească. Aceste noţiuni eronate trebuie scoase din cap, fiindcă nu corespund adevărului.

     Dacă, în acel moment veţi dori să-mi dovediţi că aţi cunoscut oameni religioşi şi mistici, spirituali, cum erau ei, ce făceau, cum au suferit, atunci vă veţi înşela. Trebuie să revizuiesc tot ceea ce spuneţi că este spiritual, mistic. Poate era drept, poate nu era aspectul cel mai adevărat al acestei spiritualităţi, erau forme, credinţe, manifestări, pe care le-am uitat demult. Adevărata spiritualitate nu este aceasta, nu-mi veţi putea da exemple printre aceşti oameni viciaţi şi dezechilibraţi sau nebuni. De aceea, oamenilor le este frică de spiritualitate, fiindcă nu au văzut spiritualitatea aşa cum trebuie, ci tot felul de înlocuitori de spiritualitate. Spiritualitatea nu dă, niciodată, manifestări ca aceasta. Nu aveţi nici o idee despre adevărata spiritualitate, deci vă voi spune în câteva cuvinte, acum.

     Atunci, vedeţi, mulţi indivizi îşi imaginează că spiritualitatea, cea adevărată, constă în a merge la biserică, a se confesa, a aprinde câteva lumânări, şi la sfârşit, în a da câţiva bănuţi cerşetorilor, nu-i aşa ? Ori, atunci, spiritualitatea înseamnă mersul îngenunchiat, rugăciuni, strigăte, recitări de plasmi sau scrierea de cărţi, sau predici după evanghelii. Adevărata spiritualitate reprezintă forme, manifestări ale spiritualităţii, nu este, încă, adevărata spiritualitate. Adevărata spiritualitate, oh, la, la, este un fel de viaţă în înalt, ea este celestă, pură, armonioasă, perfectă, niciodată nu se poate destrăma, nu poate fi întunecată, nu poate demola; trebuie să avem un contact cu această viaţă, să ne inspirăm din ea.

     Adesea, în existenţa umană, forma este pe primul loc, şi această viaţă nu are nimic spiritual, nu are echilibru.

     Spiritual înseamnă a avea manifestarea spiritului. Atunci, viaţa unui spirit… Oamenii aveau tot ce se poate spune, mai puţin spirit. Era materie, maimuţăreală, comedie, una sau alta, dar spiritual nu era acolo. Spiritul aduce o viaţă nouă, care ţâşneşte, aranjează, curăţă, purifică, însufleţeşte, învie; în acel moment, s-ar putea să nu faceţi nimic din toate acestea şi să fiţi spirituali, sau s-ar putea ca zi şi noapte, ani întregi să îngenuncheaţi, să aprindeţi lumânări, fără a deveni spirituali !

     Vedeţi, va veni o eră când adevărata spiritualitate va fi înţeleasă, şi o vom trăi, în loc de a dori să ne înfăţişăm aşa celorlalţi, fără a fi spirituali. Ce spiritualitate există astăzi în figurile triste, cu ochii adânciţi în orbite, cu obrajii închişi şi sinistri, ce spiritualitate este înăuntru, când nu există nici o lumină, nu este iubire, căldură, lipseşte focul interior, nu există nimic ? Ei bine, toţi spiritualiştii înţeleg lucrurile aşa. Pentru a fi spiritual ceilalţi trebuie arşi în foc, aceasta este pentru ei adevărata spiritualitate, oh, la, la, la, şi vedeţi că trăim, astfel, în această eră, fără spirit. Viaţa spirituală este viaţă de iubire, de abnegaţie, sacrificiu, bunătate. Viaţa însufleţeşte, învie. O spiritualitate de o severitate implacabilă, de o indiferenţă şi orgoliu, de cruzime, ei bine, toţi cred că, atunci când veţi deveni aşa înspăimântători, atunci veţi deveni foarte spirituali. Iar ceilalţi, care sunt amabili, buni, vor fi proscrişi, pentru că sunt spiritualişti. Spiritualiştii trebuie să semene cu asta sau cu cealaltă…, dar toate acestea vor dispare într-o zi, momentan, însă, ele există.

     Chiar şi în India, peste tot, când începem să facem exerciţii de concentrare, lucruri dificile, evident chipul devine puţin mai dur, devenim mai voluntari. Dar aceşti oameni nu se studiază, nu se analizează, nu se cunosc, ei vor da întâietate numai voinţei, se vor înăspri, vor deveni cruzi, îi vor masacra pe ceilalţi, vor deveni asceţi neîndurători… Da, dar aceasta nu este, încă, spiritualitate. Nu trebuie uitat că, în ciuda exerciţiilor, concentrărilor, chipul devine, poate, foarte puternic, dar nu trebuie distrusă căldura, iubirea, lumina duioşia. Deci, nu avem, încă idei clare asupra spiritualităţii, este întotdeauna o latură în care predomină ori voinţa, ori intelectul, dar spiritualitatea este ceva nou, un element nou care le are pe amândouă, inteligenţa intelectului, lumina intelectului şi căldura inimii, şi încă ceva în plus viaţa spiritului.

     Atunci, acum vedeţi, toţi indivizii care se privează de această viaţă a spiritului, sunt fricoşi, nu vor să se împotmolească aici, nu vor să studieze această regiune, nu vor să-şi manifeste spiritul, rămân în ceea ce le este cunoscut, din ceea ce le este cunoscut, din ceea ce este alături de drum, nu-i aşa, aprobaţi de întreaga lume, ei bine, vor fi private de toate bogaţiile pe care spiritul le aduce. Deci, ei nu vor cunoaşte ceea ce spiritul ne va aduce, vor avea toate bogaţiile, toate posibilităţile altora, de exemplu, latura vegetativă care aduce credinţa, latura instinctivă care aduce totuşi forţe, latura sentimentală care aduce bucuria şi tristeţea, latura intelectuală care ne învaţă ce este adevărat şi ce este fals, dar asta-i tot, în timp ce spiritul ne aduce plenitudinea. Atunci omul devine superior, bogat. Şi iată, de ce, se privează toţi indivizii, nu doresc, rămân închişi pentru viaţa spirituală, vor deveni săraci, mizerabili, slabi, plăpânzi, vulnerabili.

     Noi toţi vom avea un interes să ne deschidem în faţa acestor curenţi, spre lumea spiritului. De ce ? Pentru că, în acel moment vei înota, vei plana, vei învinge, vei fi un suflet formidabil, în acel moment vei fi complet. Şi a nu-ţi dori acest lucru, înseamnă să nu-ţi cunoşti interesul, să nu şti unde este mai bine. Eu voi spune, bieţi neştiutori, rămâneţi, încă, aici, oh, la, la, la, ei bine, veţi vedea ce vă pregăteşte viaţa. Veţi spune: “Şi ceilalţi ?”. Oh, poate vor fi aceleaşi intemperii, aceleaşi insecte…, dar ei ştiu cum să se poarte, cum să le utilizeze, cum să le evite, cum să se mai îmbogăţească. Deci, ei nu pot evita tot ce este pe pământ, frigul, căldura, ţânţarii, viespile, şerpii, indivizii răi, dar, în interiorul lor vor fi alte lucruri, alte facultăţi, alte capacităţi, alte puteri, inteligenţe, ei vor şti cum să se descurce, şi, mai ales, cum să le utilizeze, în timp ce, ceilalţi vor sucomba sub aceste lovituri, pentru că ei nu au căutat viaţa spirituală, cea care le poate da noi posibilităţi.

     Înţelegeţi-mă bine, pentru că nimeni nu a înţeles avantajele vieţii spirituale, interesul pe care-l avem de a trăi o viaţă spirituală. O trăim, dar dintr-un motiv sau altul, nu este, încă, înţeleasă. Dacă veţi înţelege, într-o zi, că numai aici vă este tot interesul, întreaga putere, veţi alerga altfel, vă veţi arunca altfel în viaţa spirituală, veţi medita altfel, vă veţi comporta altfel, nu va conta pentru voi decât viaţa spirituală, pentru că ea este singura care vă va explica totul, care vă va reda sensul lucrurilor. Chiar când veţi mânca, veţi bea, veţi merge, veţi dormi, veţi avea un gust, pe care nu l-aţi avut înainte. În timp ce, fără viaţa spirituală, veţi mânca, veţi bea, vă veţi plimba, şi gustul vă va lipsi. Iată ceea ce nu ştiţi. Gustul, totul este aici. În acel moment, indiferent ce veţi face, lucrurile cele mai neînsemnate, obişnuite, vor deveni de o importanţă, de o savoare, de un gust care vă va face să strigaţi, spunând: “Dar ce se întâmplă, de ce este totul atât de savuros ?”. Pentru că numai latura spiritului dă savoare lucrurilor, Îndepărtaţi asta şi se termină savoarea, gustul, veţi pierde tot. Iată ceea ce oamenii n-au înţeles, savoarea, gustul, tuturor lucrurilor. Totul este aici, dragii mei.

     Şi acum, cei care n-au înţeles, vor pune, în primul rând aceasta, zicând: “Am înţeles, iată unde este mântuirea, protecţia, în sfârşit, am înţeles. Oare trebuie să-i suprim pe ceilalţi ?” Nu, veţi mânca, veţi bea, vă veţi îmbrăca, vă veţi plimba, veţi juca cărţi, dacă doriţi, şi vă veţi căsători, veţi construi case sau le veţi demola, dar atunci, toate, toate, vor avea un alt gust, un alt sens, pentru că esenţialul este aici, aici, dând valoare şi frumuseţe fiecărui lucru.

     Iată adevărata filozofie a viitorului. Mi se povesteşte că unii profesori au suprimat totul, s-au cramponat ani de zile să le vorbească discipolilor, oh, că Bunul Dumnezeu nu există, aşa şi pe dincolo, inteligenţa omului este cea care contează, şi au glorificat numai inteligenţa umană, fără să ştie de unde vine ea, au nimicit totul. Aşa au educat generaţii întregi, până astăzi, fără să creadă, fără să caute spiritualitatea, suprimând-o, îndepărtând-o, fiind responsabili pentru acest lucru, făcând destul rău umanităţii. Ei bine, în viitor, dragii mei, totul se va reînoi, va exista o filozofie formidabilă, care-i va readuce pe oameni spre adevărata spiritualitate, care Dumnezeu-Însuşi, fără spiritul Domnului, nu există nici o spiritualitate.

     Atunci când vom începe să-l iubim pe Bunul Dumnezeu, când vom dori să-l cunoaştem, să-i dăm un loc în inimi, în spirit, pentru ca El să se poată manifesta în noi, în acel moment omul va deveni spiritual, aşa şi nu altfel.

     Deci, există mulţi oameni inteligenţi, literaţi, savanţi, scriitori şi gânditori, care nu sunt, încă, plini de spirit, fiindcă ei nu cred în eficacitatea şi valoarea spiritualităţii, nu au avut un maestru, n-au înţeles, nimeni nu i-a instruit; şi au devastat, prin judecata lor oarbă, bazată pe aparenţa lucrurilor, exterioare, mecanice, adică latura moartă a naturii, suprimând tot ce era simţit, profund, divin; ei se găsesc în greşeală, viaţa îi va corecta, şi lumea invizibilă la fel. Lumea invizibilă pregăteşte evenimente pentru a da lecţii tuturor acelora care s-au înşelat, pentru a începe o viaţă nouă. Atâta tot.

     Acum, vă spun, din nou, când arunc o privire şi văd pe unii care au teamă de spiritualitate, sunt închişi, oferă primul loc senzualităţii, animalităţii, atunci eu îi plâng, le spun că nu vor deveni, niciodată, fiinţe superioare, nu vor conduce niciodată, nu vor deveni divinităţi, fiindcă îşi sapă singuri groapa. Dar, ei nu lucrează asupra spiritualităţii, care este singura ce fac să vibreze astfel celulele, face să strălucească altfel particulele, şi care emană, degajă, unde atât de agreabile, luminoase, magnetice, parfumate, muzicale încât oamenii din jur au încredere în voi, vă iubesc, vă ascultă, vă oferă posibilităţi de a urca, evolua, devenind mai fericiţi, deoarece, datorită spiritualităţii, totul se linişteşte.

     În timp ce, suprimând această spiritualitate, sărmanii neştiutori, nu ştiţi ce faceţi, deveniţi şterşi, antipatici, închişi, nimeni nu vă va iubi, fiindcă nimeni nu iubeşte fiinţe abrutizate, cenuşii, lipsite de iubire, lumină, strălucire, magnetism, veţi fi neglijaţi şi expulzaţi pe undeva.

     Dezgustaţi, veţi spune: “De ce nu sunt iubit, nu se observă că…?”. Ce aţi făcut voi, ca să fiţi iubiţi, aţi suprimat tocmai sursa iubirii, care trebuie să ţâşnească, care trebuie să emane, care trebuie să-i hrănească pe alţii, da, aţi suprimat sursa, şi apoi iată ce se întâmplă, nu mai sunteţi iubiţi, şi suferiţi, sunteţi nefericiţi. Cum aţi putea fi iubiţi, când nu aveţi nimic care să oferiţi dinăuntrul vostru ?

     Atunci, necazul, cel mai mare necaz care i se poate întâmpla cuiva, este de a suprima viaţa spirituală din el însuşi, de a se închide. Pentru că peste ani va vedea rezultatele, pentru că nu va mai straluci, nu va mai fi atât de frumos, de drăguţ, atât de… Şi atunci, alţii care se hrănesc cu frumuseţe, care se hrănesc cu lumină, care se hrănesc cu iubire, dar nu exteriorizează nimic, cum sunt ? S-a suprimat spiritualitatea, ei bine chiar spiritualitatea era cea care putea deschide porţile. Vedeţi, nu putem măsura prostia umană, este nemăsurabilă.

     Ei da, am cunoscut indivizi care erau proşti, într-adevăr, n-aveau nici capacitate, nici inteligenţă, nici perspicacitate, nici spirit de observaţie, nici memorie, este formidabil, erau ultimii dintre ultimii, dar aveau un singur lucru, iubeau spiritualitatea, ani şi ani au plonjat în acest domeniu al spiritualităţii, s-au hrănit, s-au… şi au ajuns, unii dintre ei, în istorie, ajungând să instruiască cele mai mari personalitaţi, cei mai mari profesori, cei mai mari savanţi, da, au ajuns să-i instruiască. Cum se poate aşa ceva ? Pentru că lumea spirituală este capabilă, dacă o iubiţi, dacă o lăsaţi să intre, să trezească toate capacităţile. Sunt necesari ani, bineînţeles, şi răbdare, dar este capabilă să vă dea capacităţi incredibile, de negăsit, şi veţi putea depăşi lumea întreagă după aceea, veţi instrui lumea întreagă după aceea, să instruiţi lumea întreagă, da, asta o cred, vedeţi. Toţi cei care au suprimat spiritualitatea, ei bine cei savanţi, cei mai… au pierdut totul, puţin timp după aceea se întunecau, săraceau, şi erau alungaţi, spunândui-se…, şi erau genii ! La puţin timp după aceasta, ei sleiau, din cauza lor… Şi ar fi putut, totuşi, să beneficieze încă, şi să aibă materiale mult mai proaspete, mai pure, şi să reînnoiască totul, toată fiinţa lor, trecând, acum, drept oameni erudiţi, inteligenţi. Eu îi plâng, pe toţi aceşti indivizi. Am să le spun într-o zi, sărmani neştiutori, pentru că am argument în care să demonstrez oricărui savant, erudit, da, am să-i demonstrez prin a+b că este un idiot, cu argumente care îţi sar în ochi.

     De ce trebuie suprimat acest lucru, când spiritualitatea este, tocmai, ultimul lucru pe care trebuie să-l aşteptăm. Cum partea estetică este ultimul lucru în construcţii, în pregătiri, în tot, înfrumuseţăm la sfârşit, când totul este pregătit, ne ocupăm de culori, de tablouri, de perdele, iată, ultimul este latura estetică; şi spiritualitatea este acelaşi lucru. Nu, nu se poate spune, pentru că nu există trebuie şi suprimată. Ei nu, este ultimul lucru, cel mai minunat, sublim, care ne aşteaptă. Ce fel de raţionament este acesta, al indivizilor aşa-zişi inteligenţi ?

     Şi acum, pentru că evident nu le-am mai dat asemenea argument până acum, ei continuă să se bâlbaie, să suprime spiritualitatea. Dar într-o bună zi când o să inţepenească lângă un zid, indivizilor celor mai inteligenţi, dându-le argumente convingătoare, aici, care sar în ochi, cum să spun, sunt curios să văd ce explicaţii vor da apoi, cum se pot justifica. Dar să recunoască că, n-au văzut aceste argumente, care erau acolo, că natura le-a lăsat peste tot, numai asta îi mai poate salva, să spună, da, n-am văzut asta. Şi aceste argumente sunt aici, aici copiii le pot vedea.

     Acum vă voi da dovezi, luaţi toţi oamenii care au capacităţi formidabile fără a fi spiritualişti, şi spiritualitatea înseamnă a fi plin de căldură, de iubire, de răbdare, de abnegaţie, de toleranţă de dezinteres sau nu-i aşa, de lumină sau de… Ei bine asta este. Atunci luaţi toate creaturile care n-au aşa ceva, dar au restul, le iubim ? Poate ne înclinăm în faţa lor, poate le respectăm, poate ne supunem lor, dar, înăuntrul nostru nu le iubim. Dar,cum se face, explicaţi-mi, le voi spune erudiţilor, ei bine le aveţi pe toate, mai puţin asta; şi ce se va întâmpla în acel moment ? Această problemă nu o vor putea rezolva, pentru că viaţa spirituală, iubirea, căldura, bunătatea, sunt puteri extraordinare pentru a trezi la alţii cele mai bune lucruri: iubirea şi recunoştinţa, uimirea, visarea, entuziasmul, eh, speranţa, etc., suprimaţi toate acestea, este îngrozitor, de netrăit. Atunci, vedeţi, pentru puritate acum, pentru că am lăsat puţin puritatea, dar nu vorbim decât despre puritate. Atunci vă voi spune acum, priviţi structura lumii, sticlele, lucrurile, obiectele, orice, şi veţi vedea că la baza lucrurilor se îngrămădesc întotdeauna particulele cele mai grele, mai apăsătoare, mai compacte şi cu cât urcaţi, găsiţi lucrurile cele mai subtile, uşoare, transparente, până la lucruri pe care nu le vedem, invizibile, imponderabile, ca pământul, apa, aerul, eterul. Totul este aşa, totul în viaţă este aşa. Atunci cu cât urcaţi, cu cât urcaţi, alegeţi un râu, priviţi-l, un râu sau un flacon de parfum, pe fundul lui este ceva puţin murdar, ceva ca în vin, oţetul sau altceva, el se acumulează dedesupt, urmează ceva care planează deasupra, iată este parfumul, dacă vreţi, este chintesenţa, dacă vreţi este latura…, şi apoi, încă ceva foarte eteric, totul este aşa. Omul este acelaşi lucru. Un pic mai jos murdăriile, un pic mai sus, în creier, ochii, ceva mai curat, mai uşor, mai luminos. Luaţi orice, mereu va fi la fel, luaţi pământul, în profunzime, oh, la, la, ce este în profunzimea lui nu ştiu decât savanţii, dar ceea ce este mai greu, spun ei, mai apăsător, metalele, da, şi atunci în înălţimi, mai sus şi mai sus, gazele cele mai rare care sunt de o asemenea subtilitate şi apoi latura eterică, totul este aşa. Uitaţi-vă la râuri, în jos, ele sunt murdare, poluate, conţin materiale străine, nocive şi contagioase. Cu cât urcaţi însă, apa devine din ce în ce mai transparentă, limpede şi utilă pentru sănătate. Veţi ajunge şi în înălţimi, la izvor, aici este cristal. Ei bine toate sunt aşa.

     Atunci, vedeţi, unde se găseşte adevărata puritate, de care avem nevoie pentru a ne păstra sănătatea, forţa, pentru a înţelege lucrurile, eu am zis că, puritatea există în toate regiunile, puritatea în hrană este sănătate, puritatea în aer este sănătate,… Priviţi lampa, în acest glob să presupunem că, din cauza timpului îndelungat au apărut murdării, ei bine, lumina nu va trece cu uşurinţa necesară. Deci, ea este împiedicată, iar ca să poată trece, ţâşni, este necesar ca sticla să fie curată. La fel trebuie şi stomacului, pentru creier este la fel, da, creierul trebuie curăţat, spălat, pentru ca lumina spiritului să poată ieşi mai bine, traversând această lampă…

     Sunt nuanţe, schimbări, dar care ajung mereu la aceeaşi soluţie, puritatea lucrurilor, şi pentru a căuta această puritate nu trebuie să coborâţi prea jos în viaţa vegetativă, în viaţa instinctivă, doar în viaţa afectivă sau în cea intelectuală există întotdeauna murdării, pentru că nu aici este vârful. Vârful este spiritualitatea !  

     Dar când vom ajunge în vârf vom putea spune că am atins puritatea, fiindcă toate materialele de aici, tot ce creşte aici este atât de pur, de curat, încât nu rişti să te molipseşti de ceva, fie erori în intelect, suferinţe în inimă sau boli ale corpului fizic. Acum, aţi înţeles.

     Adevărata puritate trebuie înţeleasă în acest mod, trebuie căutată foarte, foarte departe, în ciuda faptului că poate fi găsită în alimentaţie, în gesturile noastre, în sentimentele şi gândurile care le avem. Dar, vom lăsa toate acestea pentru altă dată, va fi nevoie de o conferinţă pentru a verifica ce sunt sentimentele impure, care sunt sentimentele cele mai curate cu care ar trebui să ne hrănim. Pentru gânduri, la fel, care sunt activităţile şi mişcările. Astfel vom avea o idee clară despre puritatea primordială. Nu există puritate când o căutăm în regiunile de jos; nu există puritate când îndrăgostiţii merg prea mult în materie, unde sunt obligaţi să se murdărească. Deci, şi aici trebuie mers foarte sus, spre latura eterică, pentru a ne putea adăpa, hrăni, fără a ne murdări, aceasta este o artă pe care nu o cunoaştem. Trebuie învăţate multe lucruri. Şi iată, nu există decât în înalta spiritualitate, sursa de puritate, şi această puritate, ca apa limpede, curată, purifică tot, şi pe om; în acel moment se eliberează în totalitate de duhoare, de bolile sale, de ranchiune, de răutăţi, de ameţelile sale, de angoase, puritatea aduce totul, totul. Vedeţi suntem curăţaţi, spălaţi, eliberaţi, pentru că izvorul a trecut pe aici, puritatea. Ei da, dar nu putem avea această puritate dacă rămânem prea jos, prea jos în acele regiuni pe care le-am menţionat, nu, nu vom avea această puritate. Ea poate fi cucerită numai când deschidem porţile spiritualităţii, când vom lăsa soarele să pătrundă, razele soarelui şi iubirea de Dumnezeu, întreaga înţelepciune, această inteligenţă, şi în acel moment vom cunoaşte adevărata puritate.

    Dacă aţi şti, astăzi, cum înotam, cum mă îmbăiam, cum mă aruncam în această aură, în acest răsărit care era atât de…, asta putea curaţa lumea întreagă, nimeni nu s-ar fi gândit că era un fluviu, un râu, un lac unde ne-am putea arunca, şi am putea să ne simţim spălaţi. Iată încă o descoperire pentru voi, gândiţi-vă în acest fel, când veţi vedea acest răsărit. Dar, nu este întotdeauna aşa, în acel moment ne putem simţi curaţi, spălaţi şi purificaţi, nu există condiţii, nu există în atmosferă războaie, bătălii, fapte necurate. Dar, ca să nu vedem în această dimineaţă că se întâmpla ceva în univers, că există un fluviu care ţâşneşte, fără a ne putea arunca în el pentru a ne curăţa, înseamnă că dormim în idioţenia noastră; şi spun asta, fiindcă nu vreau să spun ceva mai rău.

    Iată puritatea, dragii mei, există multe metode de purificare, dar vi le voi spune mai târziu. Cum să te purifici prin pământ, prin apă, înotând, în aer, cum să te expui aerului, cum să-i vorbeşti, şi mai ales razelor de soare. Iată patru feluri de purificare necunoscute oamenilor. Este periculos să păstrezi impurităţi în tine, sunt impurităţi care conduc spre înbolnăvire şi descompunere.

     Viaţa pe care o ducem menţine puritatea, dar numai viaţa spirituală, cea pasională, inferioară, nu poate purifica. Pentru că, privind un om viu, viaţa circulă în el respingând mereu elementele care-o descompun. În ziua când viaţa va înceta, el va fi impur, va începe să se descompună, să miroasă urât, impuritatea instalându-se. Viaţa împiedică impuritatea. De aceea, viaţa trebuie lăsată să intre, să circule, da, viaţa care poate purifica. Când suntem purificaţi, suntem în viaţă, tari, puternici, formidabili. Oprind viaţa, impuritatea se instalează, pentru că impuritatea era curăţată de viaţa care izbucnea, respingând-o ca un fluviu, ca un râu, ca un izvor care se curăţă singur. Deschideţi izvorul, şi el se va curăţa singur. Deci, viaţa curăţă şi purifică, dar numai viaţa spirituală. Opriţi viaţa şi veţi deveni un cadavru, descompunerea se instalează sub forma unei boli, la început, apoi urmează moartea.

     Înţelegeţi, oare, acum ? Acesta este limbajul naturii, scris în cartea vieţii, pe care o citesc zilnic, şi pe care nu o văd. Împiedicând viaţa să treacă, cea care, singura, purifică, curăţă, respingea murdăriile, boala se instalează, prin impurităţile care se acumulează, iar dovada o reprezintă cadavrul. Nu mai există viaţă, totul contribuie la descompunerea acestui corp. Toate cele 4 elemente sunt la lucru, aici.

     Atunci, vedeţi, iată ce citesc eu în cartea naturii. Veţi spune, dar toţi indivizii care nu sunt spiritualizaţi, trăiesc ! Oh, înseamnă că nu m-aţi înţeles. Noi vorbim de viaţa psihică, spirituală, inteligentă, luminoasă, ei sunt morţi deja, ei nu au această viaţă, sunt vegetativi, sunt vii…, bineînţeles, dar morţii în înalt, în înalt, nu există viaţă, nimic nu funcţionează, nu m-aţi înţeles. Şi apoi ? Apoi vor fi morţi şi aici jos. Este o problemă de timp, odată mort spiritual în interiorul său, eşti un cadavru, puţin câte puţin vei muri intelectual, vă veţi sălbătici, apoi sentimental nu veţi mai simţi nimic, veţi fi blazat, dezgustat, lipsiţi de inimă, deci mort. Şi apoi vegetativ, ceea ce înseamnă că rădăcinile sunt putrede, capacul este mort.

     Deci, dragii mei, eu vorbesc despre moartea spirituală şi pentru viaţa spirituală, pentru că mi se va spune: “Oh, priviţi, câţi sunt cei vii, care dau… Da, este o aparenţă, dar în domeniul cel mai subtil, mai minunat, mai frumos, ei sunt morţi, pentru că ei nu sunt nimic, ei nu trăiesc, nu sunt… Deci, acum este clar ?

     Pentru a încheia, reţineţi toate acestea. Dacă veţi căuta puritatea, tocmai pentru a vedea clar, pentru a fi fericiţi, pentru că atunci când în inimă, în sentimente, există impurităţi eşti nefericit ! Când le înlăturăm din intelect devenim luminoşi, inteligenţi. Vedeţi ? Şi când înlăturăm impurităţile care sunt aici pentru a bloca voinţa, devenim puternici. Este foarte clar. Când le înlăturăm din stomac, din intestine sau sânge, devenim sănătoşi. Este clar acum ? Pentru a avea toate avantajele, trebuie trăită o viaţă spirituală. Pentru că ea, numai ea este cea care aduce puritatea şi toate celelalte avantaje, este matematic, da, algebra divină, sunt ecuaţii absolute aici, respingeţi-le !

     Deci, dragii mei, vă spun toate astea pentru a medita întreaga zi, şi mâine, şi toată viaţa, să medităm, nu există nimic mai important pentru voi. Luaţi centrul, esenţialul, vârful şi veţi fi uimiţi să vedeţi că restul se aranjează, pentru că aţi prins esenţialul, aici, latura spirituală. Şi când prinzi coada şarpelui, eşti mort, nu trebuie prinsă latura materială, prindeţi-i capul dacă puteţi, este terminat, este al vostru, capul, adică… Prindeţi-i coada şi vă va muşca. Eu vă spun prindeţi esenţialul, vârful, spiritul şi lăsaţi restul. Iată lucrurile serioase, formidabile, adevărate.

     Iată acum totul este clar. Nu respingeţi niciodată spiritualitatea, viaţa spirituală, nu vă gândiţi decât la asta, fără bineînţeles să suprimaţi restul, nu putem suprima restul; chiar cei mai mari maeştri, cei mai mari Iniţiaţi, cu toate că nu aveau decât viaţa spirituală în ei, aveau totuşi un corp, mâncau beau, dormeau, se îmbrăcau, acestea fiind indispensabile, dar conştiinţa lor, sufletul lor nu era acolo, făceau toate acestea, pentru că nu poţi trăi pe pământ fără ele, dar viaţa şi-o duceau în domeniul spiritual.

     Acum priviţi pericolul. V-am prezentat toate pericolele ce vă aşteaptă în viitor, ce se pregătesc, cei care vor persevera, să se formeze pentru viaţa superioară, înţelegând că viaţa pe care o duc este proastă şi stupidă, trebuie să se deschidă. Alegeţi ce vreţi, dar trebuie să ştiţi că, odată alegerea făcută veţi avea un anume destin, nimic altceva, ştiind matematic, nu se poate altfel, există o justiţie. Nu vrem să avem schimburi cu una sau alta din regiuni, şi vom fi privaţi de una sau alta din calităţi şi virtuţi. Şi apoi fără aceste calităţi şi virtuţi, în viaţă există defecte, lacune şi astea se plătesc, vedeţi, este matematic, asta se plăteşte.

     Iată, cum trebuie să gândiţi. Asta înseamnă să gândiţi corect, să simţi corect, să acţionezi corect. Dar aveţi rabdare, dacă vor mai exista lacune, lipsiţi de claritate, se vor rezolva. Vor veni, puţin câte puţin, da, vor veni.

O zi bună !