OMRAAM MIKHAEL
AIVANHOV
Conferinţa din 23 August 1953
CICLUL MESAJE
Lectura meditaţiei zilei.
“Acela care doreşte să lucreze cu
principiile lui Hristos, care sunt veşnice, neschimbătoare, acela aparţine
Fraternităţii Albe Universale. El nu distruge nimic, nu lucrează împotriva lui
Hristos, nu aduce o religie nouă, nu, el este adeptul formelor noi, atâta tot.
În timp ce acela care se agaţă de forme dovedeşte că nu a înţeles principiile.
El îşi imaginează că forma îl va salva şi doarme liniştit, protejat fiind de
formă… Da, în formă se adoarme cu adevărat. În timp ce, aceia care nu dau prea
mare importanţă formelor şi lucrează cu principiile, evoluează enorm. Nu este
mai avantajos acest ideal pe care vi-l prezint ? Chiar Hristos Însuşi va veni
să vă spună că este minunat, căci stă scris în Evanghelii: “Cuvântul ucide şi
Spiritul însufleţeşte”. Tocmai acest lucru vi-l explic acum. Da, fără încetare,
eu vă împing spre Spiritul care însufleţeşte. Toţi cei care oferă primul loc
principiilor, aparţin Marii Fraternităţi Albe Universale. Nu acestei
Fraternităţi care se gaseşte aici, pe pământ, ci Fraternităţii Albe Universale
care îmbrăţişează toate creaturile cele mai luminoase din univers”.
Urări de fericire date de Maestrul
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Meditaţia de la răsăritul
soarelui
12 august 1967
Bonfin, Franţa
…Astfel, voi toţi, surâzători şi frumoşi,
asemenea Serafimilor, asemenea Heruvimilor, veţi deveni Copiii Domnului,
vorbind despre măreţia Sa peste tot, astfel ca Împăraţia Sa să vină cât mai
repede; şi viaţa va fi plină de Bucurie, de Fericire, de Poezie, de Muzică, iar
omenirea întreagă va fremăta, va vibra şi toţi vor trăi ca fraţii. Râurile vor
curge, florile vor parfuma atmosfera, păsările vor cânta dumnezeieşte şi toată
Creaţia va cânta imnul de slavă al Domnului. Nu vor mai fi războaie, nici
distrugeri, nici mizerie, nici boli sau crime. Iar pământul va fi, pentru
întâia oară, în sfârşit un Adevărat pământ al tuturor Fiinţelor.
Împreună, în această Fraternitate Albă
Universală, în Armonie, în Acord, în acelaşi Spirit.
Iată dorinţa mea:
Fie
ca Îngerii şi Arhanghelii să deschidă acum porţile, să-şi deschidă
generozitatea întregii omeniri, să existe o abundenţă de Lumină şi de Înţelegere,
de Bucurie şi Fericire, iar omul să-şi îndeplinească, să-şi realizeze Înalta Sa
Misiune, pentru care a venit pe pământ, adică să fie o reflecţie, o expresie a
Tatălui Ceresc, a Frumuseţii Cerului !
Fericiţi
sunt cei care au această Conştiinţă !
Fericiţi
sunt cei care lucrează în această direcţie !
Fericiţi
sunt cei care sunt folositori altora !
Fericiţi
sunt cei care sau hotărât să devină călăuzele Domnului !
Fericiţi
sunt cei liniştiţi şi nobili !
Fericiţi
sunt cei care se află în Pace !
Fericiţi sunt cei care doresc să lucreze întru
sacrificiu !
Fericiţi să
fie Copiii Fraternităţii Albe Universale !
Mesaj materialiştilor
Sunt foarte fericit astăzi dragii mei
fraţi şi surori, să vă pot spune câteva cuvinte, în această frumoasă regiune a
Franţei, cu cerul pururea albastru, cu aerul parfumat şi soarele mereu
surâzător. Ce linişte profundă şi ce pace, în acest colţ minunat !
Sunt sigur că simţiţi deja, că o nouă zi se ridică peste lume. Istoria
pământului şi a omenirii are perioade care se succed. Fiecare perioadă adaugă
ceva nou în viaţa fiinţelor. Ştiinţa astrologică a antichităţii era capabilă să
prevadă desfăşurarea evenimentelor în viaţa oamenilor în legătură directă cu
mişcarea stelelor şi a planetelor. Fără a intra în detaliile perioadelor pe
care pământul le-a parcurs deja şi o dată cu el, întreaga omenire, ceea ce ne-ar
conduce foarte departe, vă voi spune numai, că o epocă veche, asemenea unei
nopţi lungi neplăcute şi întunecoasă va dispare. Ea pleacă în negura vremii,
pentru a face loc unei ere noi, cu o cultură însorită ! Se aude deja,
copiii soarelui şi ai luminii cântând ode de bucurie şi recunoştinţă adresate
bunătăţii fără de sfârşit a Creatorului. Se vede soarele deschizându-se, iar
Îngerii, neobosiţii servitor ai Domnului coborând pentru a pune ordine şi
armonie în sufletele sensibile şi afectuoase. Un nou pământ şi un cer nou sunt în pregătire şi în formare, demult,
în marile ateliere ale Domnului. Copiii
noii vieţi cunosc o cale minunată: drumul
care duce către soare ! Ei au gustat fructe delicioase, coapte sub razele
acestui soare, fructe ale bucuriei, speranţei şi iubirii divine. Ei îi întreabă
acum, pe fraţii lor, puţin adormiţi în materie, lipsiţi de credinţă şi speranţă:
-
Credeţi
voi că mai există, încă,
fiinţe inteligente pe pământ ?
-
Bineînţeles
! răspund ei, aceşti fraţi amabili care s-au bazat numai pe materie, necunoscând
de altfel bine nici ce reprezintă ea, în realitate. Bineînţeles, noi o credem !
Iar aceste fiinţe inteligente suntem noi !...
-
Oh, este
minunat ! răspund copiii noii vieţi. Ce bine este să poţi fi considerat printre
fiinţele inteligente şi înţelegătoare ! Credeţi voi că există pe pământ, fiinţe
drepte şi nobile ?
-
Cum
adică ? se întrebă acei fraţi împovăraţi şi îngreunaţi în materie. Bineînţeles,
noi o credem ! Noi suntem acele fiinţe drepte şi nobile ! Toţi ceilalţi se
găsesc în greşeală şi într-o totală neştiinţă !
-
Oh,
cât de minunat este ! exclamă copiii noii vieţi. Este minunat să fii drept şi
nobil în această viaţă, atât de tristă şi de cenuşie pentru majoritatea
oamenilor. Credeţi în existenţa fiinţelor bune, frumoase şi puternice ?
continuă să întrebe copiii noii vieţi.
-
Ei,
nu există nici o îndoială ! le răspund fraţii puţin întârziaţi şi revoltaţi,
unii recunoscând că au fost forţaţi sau bătuţi de alţii, în încercările vieţii,
iar ceilalţi, încântaţi, atraşi sau seduşi de farmecul creaturilor specializate
în aceasta. În astfel de cazuri, de ce să nu credem în existenţa fiinţelor
puternice şi frumoase ?
După aceasta copiii speranţei ai vieţii
noi afirmă cu solemnitate aici:
-
Oh,
ne-aţi dat mijloacele de a dovedi şi de a vă convinge că frumuseţea,
inteligenţa, forţa dreptatea, blândeţea, mila, răbdarea şi toate celelalte
calităţi şi virtuţi sublime sunt atribute, sau mici frânturi, venite dintr-o
sursă unică, transmisă prin căi intermediare până la noi. Această Sursă
binecuvântată alimentează toate lumile şi creaturile în spaţiul nelimitat. Dacă
toate aceste calităţi şi virtuţi veneau de la voi înşivă - care sunteţi
constituiţi din materie şi numai din ea, după părerea voastră – de ce, atunci,
nu puteţi deveni, după dorinţă, atotputernici, atotştiutori sau frumoşi, aşa
cum o doriţi voi înşivă ? Aceste calităţi pe care le au oamenii, vin deci,
dintr-o Sursă aflată, logic, în afara noastră, sau dincolo de posibilităţile
noastre actuale de percepţie. Reunite deci, prin imaginaţia voastră, toate
aceste calităţi şi virtuţi, amplificaţi-le până la infinit, într-o singură
fiinţă. Tocmai această fiinţă, cu adevărat, o numim divinitate, de acolo ne vin
toate darurile şi toate posibilităţile, Fiinţa unică, de necontestat, mai reală
decât realitatea însăşi. A te îndoi de existenţa ei, înseamnă a te îndoi de
propria-ţi inteligenţă, bunătate şi forţă, de viitorul măreţ pe care îl poţi
avea. Aici se află cea mai mare greşeală care s-a strecurat în intelectul
fraţilor noştri, sclavi ai materiei, care poartă nume sforăitoare de atei,
materialişti, raţionalişti, anarhişti, nume bizare…
Putem noi să facem să ne crească
calităţile şi virtuţile ? Da ! Unindu-ne prin:
·
Gândirea
corectă şi luminoasă a adevăratei inteligenţe.
·
Sentimentul
cald şi plin de viaţă al iubirii dezinteresate.
·
Acţiunea
dreaptă şi nobilă a unei activităţi ordonate şi armonioase.
Unindu-ne cu această Sursă inepuizabilă de
bunătate, de bucurie şi de fericire care reprezintă Soarele spiritual ne
îndreptăm spre perfecţiune. Adevăraţii gânditori, adevăraţii mistici, cu mintea
limpede, profeţii, maeştrii ai iniţierilor din toate timpurile, recunosc acest
mare şi sublim Adevăr, care este deasupra
tuturor adevărurilor. Ei se înclină cu dragoste, cu umilinţă şi cu adoraţie
în Faţa Fiinţei Supreme, care este adevărata sursă a binelui, a tuturor
bogăţiilor exterioare şi interioare. De acolo toţi îşi trăgeau forţe pentru
inspiraţie, revelaţii şi acţiunile care urmau. Nu simţiţi că există ceva
schimbat în viaţă, în natura umană şi în natura înconjurătoare ? Chiar şi
soarele şi stelele cele mai îndepărtate ne trimit mesajele cele mai
tulburătoare. Nu simţiţi că forţele subterane, din oceane, din aer şi din
eterul cosmic sunt toate într-o activitate înfrigurată ? Nu simţiţi că
entităţi, în mod incalculabil, coboară din eterul regiunilor celeste cu intenţia
de a ne trezi la realităţile spirituale ?
Că aceste fiinţe, care dirijează miliarde de alte fiinţe, lucrează pe
pietre, pe plante, pe animale şi pe oameni ? Aşteptaţi dezlănţuirea celor mai
mari calamităţi şi cataclisme, când aceste forţe vin din subteran să pună în
primejdie fragila noastră scoarţă terestră ? Ca oceanele să se reverse peste continente
? Ca uraganele să-şi arate forţa şi puterea de a mătura totul în calea lor ? Ca
războaiele cele mai devastatoare să se declanşeze între diverse naţii şi rase
de pe glob ?
Se spune în Sfânta Scriptură că soarele se
va întuneca, luna nu va mai lumina, stelele vor cădea din cer, iar puterile din
ceruri vor fi clătinate. Atunci Fiul Omului va apărea pe cer.
Toate acestea sunt pur simbolice. După
ştiinţa veche a simbolurilor, care revelează şi rezumă toate ştiinţele
ezoterice, soarele care se întunecă semnifică că intelectul omenesc şi punctul
lui de vedere nu vor mai fi clare. Operele numeroşilor savanţi, scriitori şi filozofi
nu vor mai prezenta decât tulburare, deviaţii şi obscuritate. Punctul lor de
vedere, bazat pe filozofie egocentrică se va prăbuşi. Iată un exemplu frapant:
concluzia trasă de anumiţi cercetători sinceri, cinstiţi rătăciţi în ciuda
evenimentelor, că legea vieţii este războiul, războiul şi lupta implacabilă
dintre creaturi pentru existenţă. Această concluzie este trasă graţie observaţiilor
lor din regiunile inferioare ale vieţii:
oceane, unde totul se mănâncă şi
se devorează, la fel ca şi în păduri sau jungle, unde sălbăticiunile se sfâşie
între ele, în mlaştini, în familii şi societăţi unde, peste tot, se constată egoismul,
lupta feroce, masacrul. Ei au crezut că au dreptate să tragă o concluzie care
nu conţine tot adevărul, ci doar cinci la sută ca procent. Totul este adevărat,
dacă nu vedem decât în regiunile inferioare. Totul este adevărat dacă privim
copilul egoist şi posesiv, care nu cere decât pentru sine, să ia, fără să se
gândească la nimeni. Este egoismul, care absoarbe, care strigă, reclamă şi-i
serveşte pe alţii. Dar, uităm să vedem că alături
de copil există mama şi tatăl, sau
bunicii, această mamă care este numai iubire şi dăruire, care se dăruieşte
pentru a creşte copilul. Ea este încarnarea devotamentului şi sacrificiului. Nu
putem noi concluziona că o altă lege
există în viaţă, legea Iubirii şi a Sacrificiului ? Să luăm exemplul
pământului, care este încă, un copil egoist, şi al mamei, soarele invizibil, căci
El, Tatăl, este ascuns: este Soarele invizibil. Amândoi se apleacă
continuu asupra copilului, încălzindu-l, luminându-l. Pământul prinde fără
încetare forţe şi energii solare. Şi acest proces se continuă cu iubire şi
rabdare până ce pământul ajunge la maturitate. Pământul va deveni, la rândul lui
Soare, contrar previziunilor şi calculelor ştiinţifice făcute de astronomi şi
savanţi, calcule bazate pe puncte de vedere pur mecanice, adică pe latura
moartă a naturii. Dacă savanţii s-au aplecat doar asupra pământului şi a ceea
ce se întâmplă în regiunile inferioare, nu văd decât fenomenele pur egoiste şi
distrugătoare, ei neridicând ochii spre
regiunile spiritului şi iubirii, unde conduc alte legi, cele ale bunătăţii,
milei, sacrificiului, răbdării şi anonimatului. A fi în stare să faci să se
maturizeze un fruct aspru, acid şi amar, sub razele bunătăţii şi iubirii,
înseamnă să faci acest fruct dulce, delicios şi parfumat. Aşa se întâmplă şi cu
oamenii. Într-o bună zi, toată omenirea va evolua, va progresa, iar oamenii vor
părăsi planeta, lăsând-o micilor fraţi, animale,
devenite ele însele mai evoluate mai inteligente. Nimic nu va putea rezista influenţei atotstăpânitoare a căldurii lumii
divine. Este o problemă de timp. Ceea ce este extraordinar şi uimitor, incredibil
pentru moment, este că savanţii neîncrezători şi atei, asemănători fructelor
aspre şi acide, dure, vor deveni lapte şi miere, vorbind numai despre iubire.
Acest exemplu ne arată că există un alt
punct de vedere, cunoscut de Iniţiaţi, care ne determină să vedem lucrurile corect.
S-a spus că luna nu va mai lumina. Asta înseamnă că
inima omului este plină de prejudecăţi religioase şi de sentimente într-o continuă schimbare,
instabile; aceste prejudecăţi şi sentimente vor fi reduse la neant.
Stelele vor cădea din cer, aceasta
înseamnă că multe autorităţi ştiinţifice, politice, economice, cât şi militare,
din cauza unor tulburări de viaţă, nu vor mai putea remedia vechile lor metode,
nu se vor putea adapta diferitelor condiţii, circumstanţe şi factori care vor
intra în joc, astfel că ei vor cădea de pe piedestalul lor. Atunci, semnul
Fiului omului va apărea pe cer. Asta înseamnă că o nouă lumină va apărea, că idei noi vor veni să pregătească o nouă cultură care va apărea. Savanţii
nu vor mai căuta mijloace pur distructive. Filozofii nu vor mai inventa
filozofii pur omeneşti şi îndepărtate de adevăr, dar vor accepta unica şi singura Filozofie care există de
când Creaţia lumii, pe care cei mai mari Maeştri ai omeniirii o cunoşteau
şi o practicau. Nici Hermes, nici Zoroastru, nici Rama, nici Budha sau Krishna,
nici Orfeu, nici Moise, nici Platon, nici Pitagora, nici Fo-Hi, nici Lao-Tze nu
au inventat nimic vreodată, nu au fabricat ei înşişi vreo filozofie. Dar ei toţi au studiat singura şi adevărata Filozofie, care a fost bine
păstrată şi trimisă până în zilele noastre. Scriitorii nu vor mai scrie
lucrări care distrug credinţa, bucuria şi speranţa, introducând după vreme
anarhia şi haosul în sufletele oamenilor, fără a avea cea mai mică idee a responsabilităţii lor morale către
cititori. Poeţii nu vor mai scrie poezii, unde tristeţea, slăbiciunea si
dezolarea, la fel ca un sentimentalism crepuscular şi morbid, să slăbească
fiinţa omenească. Pictorii nu vor mai picta tabloruri, care să fie reflectarea
coşmarurilor lor continui, trăite în subconştientul lor mlăştinos, sau în
beciuri sau subterane pline de mucegai. Dramaturgii nu vor mai prezenta numai
piese unde nu se văd decât pasiuni omeneşti dezlănţuite, unde oamenii sunt în
stare de conflict fără încetare şi merg pe drumuri, fără soluţii sau eliberare.
Muzicienii nu vor compune cântece şi muzică care dezlănţuie infernul adormit
din fiecare fiinţă umană, ce se manifestă în nebunii. Noii muzicieni vor crea o muzică nouă, care va corespunde celor mai
înalte şi divine aspiraţii ale sufletului, dorinţei sale de a trăi din nou,
viaţa pe care o trăia înainte de a părăsi Paradisul. Această muzică nouă va
salva lumea. Ea va avea puterea magică de a face să coboare din Cer Focul Sfânt şi o întreagă ierarhie de fiinţe ale ordinii, armoniei şi frumuseţii. Dansul,
sculptura, arhitectura… totul se va schimba şi se va ameliora graţie fiinţelor
inteligente şi luminoase care cunosc structura şi modul de formare a fiinţei
omeneşti cu toate vehiculele ei subtile.
Această generaţie, a zilelor noastre, o
spun Marii Maeştrii, este întunecată, materializată, haotică, dezordonată şi
cristalizată în forme neoperante şi învechite. Această generaţie nu poate vibra
la unison, cu impulsuri puternice şi irezistibile ale Sursei din care ţâşneşte soarele vizibil, reprezentant al Soarelui
invizibil care este Hristos. O nouă generaţie apare, cu inimi şi
inteligenţe noi, purtătoare a germenilor noi. Viaţa cea nouă se apropie ca şi
Primăvara spirituală, la care adevăraţii poeţi visau, adevăraţii clarvăzători o
contemplau, pe care adevăraţii profeţi o predicau.
Noua învăţătură a Augustei Fraternităţi
Albe Universale conţine toate metodele, toate
regulile şi toate principiile cât şi disciplina şi recomandările necesare
pentru pregătirea fiinţelor în vederea primirii noilor impulsuri şi emanaţii
care se revarsă din inima sistemului solar. Această inimă ne trimite deja
Căldura şi Lumina sa pentru a ne însufleţii şi învia. Totul să se înoiască, să
vibreze şi să strălucească de viaţa cea nouă abundentă, intensă, care
va purifica tot, însoţită de iubire, Speranţă, Credinţă arzătoare, de neclintit
şi puternică, în existenţa Fiinţei tuturor fiinţelor, Strămoş al strămoşilor,
Ascuns al ascunşilor, Duiosul Tată Ceresc, Tată Înţelegător şi Milostiv. Fie ca
numele Lui să fie binecuvântat şi slăvit în vecii vecilor ! Oh, Doamne, fă ca
această zi binecuvântată
să vină cât mai repede, pentru ca întreaga omenire să tresară de bucurie şi
recunoştinţă, ca să poată simţi prezenţa Ta, inexprimabilă în cuvinte omeneşti,
dar care reprezintă învierea şi viaţa veşnică, în Bucurie, în Iubire şi în
Pace.
Fie ca voia Domnului să se împlinească !
Un minut de meditaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu