Cum ştim dacă suntem pe drumul bun sau pe cel rău

OMRAAM  MIKHAEL  AIVANHOV

 

Comment savoir si on est sur le bon

ou le mauvais chemin ?

(Cum ştim dacă suntem pe drumul bun sau pe cel rău ?)

Il faut avoir un bon comportement

envers les humains et envers la Nature

(Trebuie să avem un bun comportament

faţă de oameni şi faţă de Natură)

Data: 18.02.1973

Track 1  

Voi aşteptaţi încă, dragi fraţi şi surori, să mai adaug ceva. Dar eu găsesc că această conferinţă a fost atât de clară, atât de simplă, atât de evidentă, încât mă gândesc să nu mai adaug nimic; că dacă nu aţi înţeles această claritate, această conferinţă, nu veţi înţelege nici ceea ce vă voi spune în plus. Dacă luaţi doar acest argument, de a răsturna: de a vă observa, de a vă analiza şi de a descoperi că alergaţi pe acelaşi drum cu întreaga lume, acela de a căuta binele vostru personal, propriul interes limitat şi de a nu vedea nimic, de a nu lua în nimic considerare, ci de a călca în picioare, de a transgresa tot restul, de a nu vă analiza pentru a vedea că aţi pus tot ce este inferior drept scop: să satisfaceţi, să mulţumiţi natura inferioară – şi niciodată natura superioară, sufletul, spiritul vostru. Acum trebuie să răsturnaţi şi să înţelegeţi, să vedeţi că în felul acesta nu sunteţi pe drumul cel bun, pe care îl recomandă Iniţiaţii; să vă spuneţi: «A, şi eu fac ca toată lumea ! Deci nu este asta, nu este ideal, nu este perfect, nu este divin. Mă voi schimba !» Atunci luăm aspectul material ca mijloc – munca, activitatea, hrana, hainele, locuinţa, totul drept mijloc – care să ne ajute să obţinem scopul: scopul este perfecţiunea, a deveni ca Dumnezeu însuşi. Atunci totul se schimbă, tot, tot, tot. Chiar dacă încerc să vă schiţez, să vă explic transformările, multiplele schimbări care se produc în toate domeniile, de la sistemul osos, până la sistemul nervos, ne-ar trebui luni şi ani, atât de numeroase sunt schimbările – de care ştiinţa oficială nu are idee şi nu le poate enumera. Este incalculabil. Doar într-un atom, transformările care se produc într-un atom, doar transformările care se produc în mişcările electronilor, este incalculabil, inimaginabil, aşa că nu are rost… Pentru că nici eu nu pot vedea această imensitate. Eu doar ştiu, prin sentimentul meu, prin intuiţie, prin viziunea mea interioară şi prin Ştiinţa iniţiatică, că este aşa. Dar ca să cunoşti toate transformările care se produc în întreaga fiinţă, asta nici eu nu ştiu, nu sunt la curent. Ştiu doar, în general, intuitiv, că este aşa. Este purul adevăr. Dar este atât de imens, atât de vast, încât într-o întreagă existenţă n-aş putea să enumăr toate aceste transformări. Şi este vorba, în plus, despre bine şi rău. Când deviaţi de la acest drum, când alegeţi o altă direcţie – acea direcţie deplorabilă, întunecată – se produce acelaşi lucru: schimbări şi transformări de neînchipuit, incalculabile, dar într-un sens rău. Totul, totul merge spre ruină; şi nu vedem asta, pentru că este atât de subtil, atât de invizibil, atât de imponderabil, încât nu iese încă la suprafaţă şi nimeni nu constată acest lucru, în afară de clarvăzători, de Iniţiaţi, de marii Maeştri: ei văd imediat această întunecare a fiinţei umane care a ales latura stângă. El va decădea. Şi apoi, cu cât trece timpul, cu atât lucrurile se înrăutăţesc. Da. În timp ce, dacă datorită unei singure conferinţe sau datorită unei singure cărţi, lecturii unei cărţi sau pentru că am întâlnit o singură fiinţă pe pământ sau contemplând o statuie sau ascultând un concert sau o simfonie, regăsim drumul, atunci încep toate transformările. Şi dacă continuăm, continuăm, continuăm, ele se amplifică, până când totul devine luminos, totul devine pur, totul devine transparent, totul devine minunat şi acesta este, de asemenea, adevărul absolut. Nu vă pot spune mai mult. Acum, oare oricine poate şti, poate descoperi dacă se află pe drumul bun sau pe cel rău ? Da. Eu cred că oricine poate descoperi, el însuşi, poate constata el însuşi, dacă este pe drumul bun sau pe cel rău. Deşi, spunând «dumul bun», «drumul rău» acestea sunt expresii atât de vechi, încât toată lumea le respinge, deocamdată; ei vor să filozofeze, ei vor să analizeze, să lucreze, să arate filozofic, ştiinţific, că nu mai există nimic nici bun, nici rău şi că toate aceste lucruri care ţin de moralitate sunt atât de false, atât de nedefinite, încât ele trebuie acum demolate, că nu mai există limite, nu mai există graniţe, totul este un amestec… Oamenii sunt acum pe cale de a scrie, de a dovedi că toate acestea erau false: drumul bun, drumul rău, latura stângă, latura dreaptă, latura demonică, latura angelică, toate acestea sunt baliverne, sunt cuvinte (goale), născociri ale oamenilor bisericii, pentru a momi, pentru a hipnotiza, pentru a domina mulţimea şi aşa mai departe. Sunt explicaţii de neînchipuit. Dar, cu toate acestea, sunt obligat să simplific lucrurile şi să lucrez cu cuvinte cunoscute, preistorice, folosite, uzate, chiar învechite, dacă vreţi, să spun «drumul bun», «drumul rău»; dar nu-i nimic, nu se poate altfel. Dar când spunem «drumul bun», oho, în spatele acestui cuvânt există o întreagă lume bine definită, cu vibraţiile ei, cu undele ei, cu schimbările ei, cu culorile ei, cu parfumurile ei, cu splendorile ei, cu activitatea ei, ooo, lucruri de nedescris. Iar sub cuvântul «drumul rău», de asemenea: în spatele acestui cuvânt se află o întreagă lume cu emanaţiile ei, cu manifestările ei, cu culorile ei, cu undele ei, cu dezordinea şi cu haosul ei, cu nenorocirile ei, cu tragediile ei, de asemenea de nedescris. Aşa că depinde pe care din ele ne-am angajat, de tărtăcuţa fiecăruia, de gradul lui de inteligenţă, de gusturile şi preferinţele lui. Şi acum, oare oricine poate şti pe care drum se află ? Da. Şi am să vă dau criteriile. Iată. Există un criteriu infailibil, absolut, care vine de la Iniţiaţi. Dar atunci când spun Iniţiaţi, înţeleg prin asta acele fiinţe sublime, nu cei care se numesc ei înşişi Iniţiaţi; de altfel există prea mulţi Iniţiaţi pe Pământ, mişună… Dar când spun Iniţiaţi, în mintea mea ei sunt foarte puţin numeroşi: cei care trăiesc în Lumină, care au idealul absolut – Împărăţia lui Dumnezeu, Lumina. Iar pentru mine, criteriul lor este absolut. Ce spun ei ? Ei spun: constataţi, analizaţi-vă doar, observaţi-vă un timp; observaţi-vă şi veţi vedea: dacă sunteţi pe drumul bun, veţi constata că în viaţa interioară şi exterioară există ceva frumos, armonios, plăcut, luminos, minunat, mulţumitor, ceva divin, o încurajare, o inspiraţie, o speranţă, o iubire, o bunătate; în timp ce, dacă sunteţi pe drumul rău, orice aţi face, orice lucruri bune vi s-ar întâmpla, câştigurile, achiziţiile, faima, triumfurile, în interior există ceva, ca o disonanţă, ceva care slăbeşte, o îndoială, o nemulţumire, un gol, o teamă, o frică, ceva îndoielnic, care nu este alb. Când veţi constata această latură defectuoasă, asta dovedeşte că, chiar în ciuda aparenţei lucrurilor exterioare, nu sunteţi pe drumul bun. Da. E ceva care v-o spune, deşi nu ascultaţi de acel ceva, nu vă opriţi la el, vă opriţi asupra laturii exterioare, mâncaţi, beţi, aveţi plăceri, aveţi bani, aveţi faimă, toată lumea vă stimează; vă opriţi asupra laturii trecătoare – pentru că asta nu va dura mult timp. Dar latura interioară vă spune: «Nu, nu, nu. Nu este asta, nu încă, trebuie să te schimbi, să ieşi (din asta)»; e (ceva) ca o frică, ca o teamă, o îndoială, golul. Să zicem golul. În timp ce, chiar dacă exterior există tot felul de inconveniente şi întreaga lume este împotriva voastră şi nimeni nu vă dă dreptate, dacă în interior este o lumină, există acea ???, acea pace, acea bucurie, acea plenitudine, dacă vreţi şi lipsa fricii, atunci trebuie să continuaţi. Şi dacă veţi continua, din ce în ce chiar şi latura exterioară va fi obligată să se schimbe, să se supună, să dea înapoi, să se transforme şi să recunoască că ceea ce aţi ales este divin, este extraordinar. Deci, sfârşitul este extraordinar de frumos. În timp ce, acolo unde sunteţi bine plasaţi, unde toată lumea vă stimează şi toţi îşi ridică pălăria (în faţa voastră), dar în interior este ceva diabolic, nişte combinaţii, lucruri care nu sunt cinstite, care sunt dubioase, care nu sunt nobile, calcule, tot felul de lucruri care nu sunt divine, dacă vreţi, după un timp, totul se transformă, totul se schimbă şi toate lucrurile minunate care sunt dinaintea voastră, dispar, vă părăsesc şi apare deşertul, haosul, infernul, apare distrugerea şi deveniţi un îngrăşământ chimic. Cum oamenii nu au această lumină, nu au această iniţiere, nu au această înţelepciune, ei nu se gândesc decât la latura obiectivă, la latura exterioară, la latura economică, la latura lumească, ei se înşeală. Ei au ales latura obiectivă, (îi interesează) doar cum sunt lucrurile în afara lor şi se opresc numai la această latură, cealaltă latură nu contează. De ce ? Pentru că nu sunt inteligenţi şi, după un timp, vor înţelege, dar pierzând tot vor înţelege că au contat enorm pe latura exterioară. Ei au neglijat, au dispreţuit, au respis latura interioară, care este divină, sacră. Şi iată încotro aleargă omenirea: obiectivitate, mereu obiectiv; iar «obiectiv» înseamnă să suprime ceea ce este «subiectiv», pentru că este mincinos; cu latura obiectivă măcar ţii, deţii ceva tangibil, solid. Şi iată cum au luat-o oamenii pe drumul greşit, întreaga lume, vedeţi ? Iar Iniţiaţii fac exact invers. Ei deţin latura subiectivă, viaţa, aici lucrează ei: lumina, viaţa, iubirea, bunătatea, ??? şi atunci latura obiectivă ajunge în slujba lor, într-o zi. Şi ei au şi Cerul şi Pământul, ei dictează situaţia - dacă sunt răbdători, dacă sunt tenace… Iată adevărata iniţiere: să te analizezi, să te cauţi, (să ştii) unde te afli şi cum gândeşti şi dacă atunci într-adevăr, interiorul vostru vă spune: «Sunteţi pe drumul bun !», persistaţi şi voi sunteţi cei care veţi câştiga. Pentru că totul este trecător, totul se schimbă, se transformă, nimic nu este stabil – în afară de latura divină, latura spirit. Doar el dăinuie veşnic. Tot restul este obiectiv, variază, se supune. De pildă, am vorbit cu un prefect, care într-o zi m-a adus până aici cu maşina, un prefect foarte, foarte celebru, foarte cunoscut; am vorbit despre acest subiect: obiectiv, subiectiv. Şi el credea, de asemenea, că latura obiectivă este cea care contează, adică capitalul; totul este acolo unde este capitalul. Iar eu i-am spus: «Banii, latura economică, capitalul sunt moarte, trebuie să le deplasezi, cineva le mişcă, le deplasează, deci există ceva viu care le deplasează; aşadar capitalul va fi acolo unde (le duce) o forţă vie şi forţa vie sunt ideile. Deci ideile deplasează capitalul. Deci ideile sunt pe primul loc, iar capitalul le urmează». Ooo, a fost o revelaţie pentru el ! Ne-am despărţit, el s-a întors acasă şi sunt sigur că s-a gândit enorm (la asta) şi a văzut că întreaga latură istorică… În aparenţă – de exemplu o armată, care este masată în cutare şi cutare loc. Dar este cineva care conduce acea armată. Deci latura ideilor, gândul, latura vie… iar ele sunt acolo, la dispoziţie - şi capitalurile şi forţele, latura economică, cu toate e la fel. De ce oamenii nu au văzut asta ? Deci, când sunteţi în adevăr şi contaţi pe forţele, puterile, ideile, viaţa voastră psihică, pe lumina, pe voinţa voastră, pe activitatea voastră interioară, pe elanurile voastre, mai devreme sau mai târziu totul se va schimba. Lucrurile se deplasează. De ce a fost scoasă această filozofie din capul oamenilor ? De exemplu, oamenii spun: «Nu am condiţii. Condiţiile mele sunt proaste». Condiţiile contează, se opresc asupra condiţiilor ! Şi sunt înghiţiţi, îngropaţi, pentru că condiţiile sunt cele care conduc tot. Şi forţa, spiritul unde sunt ? A, nu, nu, nu ! Condiţiile materiale şi gata, s-a isprăvit, eşti îngropat. Da. Vedeţi de ce oamenii devin slabi, plâpânzi, sclavi, ei nu pot remedia condiţiile, pentru că au distrus forţa care conduce condiţiile. Priviţi ce educaţie deplorabilă ! Trebuie să schimbăm asta. Priviţi, toată lumea spune acelaşi lucru. Când spuneţi: «Dar de ce… ?» «Aaa, (din cauza) condiţiilor proaste !» Ştiu asta, condiţiile sunt o putere, poţi muri, poţi fi îngropat… Dar oprindu-te (numai asupra lor), dând o greutate, o putere formidabilă condiţiilor materiale, suprimi cealaltă (latură). Cealaltă, care putea să remedieze, este inexistentă. Deci vedeţi, această filozofie este foarte proastă. Împotriva acestei filozofii lupt eu, nu împotriva oamenilor. Pentru că atâta timp cât această filozofie se plimbă, oamenii devin din ce în ce mai bolnăvicioşi, plăpânzi, vulnerabili şi slabi, vor fi sclavi. Deja unii sunt alarmaţi. În această nevoie de lene, de a fi liniştiţi, să nu facă nimic, să fie serviţi şi ajutaţi – pentru că sunt trândavi, leneşi – au lucrat, au lucrat, au lucrat, pentru a avea maşini, aparate, roboţi şi toate celelalte, pentru ca apoi să nu mai facă nimic: roboţii şi maşinile or să lucreze în locul lor. Iar acum sunt savanţi care se alarmează că omenirea devine sclavă. În loc să fie independentă şi liberă, devin aserviţi maşinilor şi că e sfârşitul omenirii. Da, ţipă, se vaită. Ei aduc argumente. Dar Iniţiaţii au ştiut asta înaintea lor. Ei au spus deja că va fi aşa, pentru că oamenii au ales o mentalitate obiectivă. Am citit undeva că a fost descoperită undeva în America, în Pensylvania, nu ştiu unde, o întreagă comunitate care de 300 de ani a refuzat tot: n-au vrut să aibă nici motoare, nici electricitate, nici radio, nici telefon, nici televizor, nimic, nimic, nimic. Ei lucrează ca acum 300 de ani, cum se lucra atunci şi sunt fericiţi, sunt mulţumiţi şi satisfăcuţi, îşi cultivă pământul fără îngrăşăminte chimice; n-au vrut să aibă nici aparate, nici maşini, absolut nimic. I-au descoperit şi sunt cei mai fericiţi, cei mai frumoşi, trăiesc mult…Trăiesc între ei. E curios. Maşinile vor distruge omenirea. Asta nu înseamnă că şi eu trebuie să fiu ca ei, nu. Nu le dau dreptate. Şi eu sunt pentru progres; dar, pe lângă acest progres, să trezeşti, să dezvolţi altceva. Ştiinţa iniţiatică ne va spune cum să trăim, cum să folosim (progresul), în ce direcţie, ca să nu facă rău. Vedeţi, eu nu sunt nici pentru prima categorie, nici pentru a doua. De ce atunci Spiritul cosmic împinge oamenii să descopere, să inventeze ? Deci există un motiv. Nu trebuie să distrugem acest lucru şi să rămânem preistorici, nu ! Trebuie să evoluăm, dar pe lângă această evoluţie, pe lângă maşini, aparate etc., să facem să evolueze mentalitatea noastră, care va controla, va conduce şi care va duce oamenii către perfecţiunea spirituală; în timp ce acum, maşinile sunt cele care îi vor face sclavi pe oameni. Şi cum ei nu-şi dezvoltă viaţa interioară, nici voinţa, nici forţa, ei devin din ce în ce mai slabi, pentru că maşinile lucrează în locul lor; în loc să-şi dezvolte memoria, ca druizii, care nu aveau cărţi, totul era memorie, totul era în memorie, ei povesteau, nu erau cărţi; de când au apărut cărţile, s-a isprăvit cu memoria. Oamenii îşi pierd memoria. De când sunt maşini – pentru că sunt maşini care înregistrează (???) tot, memoria se duce, se va şterge. Şi aşa mai departe. De când au maşini, oamenii anchilozează şi aşa mai departe, pentru că nu mai merg pe jos. Asta pentru a vă spune că, într-o bună zi, unde se va ajunge, dacă nu există o altă inteligenţă, care să supravegheze, să prevadă, să ???, să aranjeze, ca toate aceste progrese să nu distrugă omenirea ? De altfel, priviţi ! Şi poluarea, vedeţi ? E din cauza acestei industrii, care nu este în slujba unei moralităţi. Pentru a câştiga, a câştiga este otrăvită întreaga lume. Ca omul acela despre care v-am vorbit. El nu avea nici un scrupul. A observat într-o zi că cartofii pe care îi dădea la porci îi îmbolnăveau. Şi a vândut cartofii la piaţă, ca să nu-i moară porcii. Că aveau să moară oameni, ce-l interesa pe el ? Priviţi ce mentalitate ! Întreaga lume are această mentalitate. Ei falsifică tot, tot, tot. Ce dacă mor ceilalţi, ei câştigă bani ! Vedeţi, dragi fraţi şi surori, de ce Iniţiaţii au ??? asta; de aceea ei insistă asupra altui lucru, care este neglijat, neglijat, lăsat de-o parte. E lăsat de-o parte şi totul se duce de râpă. Aşadar, vom fi obligaţi, într-o zi, să studiem acea latură pe care v-o prezint mereu de ani şi ani, acea latură abandonată, neglijată, dispreţuită, această latură care, tocmai, e divină. Iată, oricare dintre voi îşi poate da seama dacă se află cu adevărat pe drumul bun sau cu un picior pe drumul bun şi cu celălalt pe drumul rău. Pe amândouă. Sunt foarte puţini care sunt angajaţi, pentru că, pentru a se angaja pe latura divină, ooo, trebuie să fii foarte, foarte, foarte inteligent, extrem de inteligent şi extrem de evoluat. De ce ? Pentru că oamenii sunt atât de amestecaţi, amestecaţi, au în ei lucruri bune, lucruri rele şi fiecare rău trage spuza pe turta lui şi atunci oamenii sunt hărţuiţi, sunt subjugaţi, sunt antrenaţi către tot felul de lucruri – dar şi către lucruri bune. Şi atunci se dă mereu o luptă; sunt foarte, foarte, foarte puţini cei care sunt total angajaţi pe drumul bun. 9 zecimi – 99% - sunt amestecaţi: când lucruri bune şi când, în acelaşi timp, de cealaltă parte. În acelaşi timp în cele două părţi, două rasteluri.

Partea 2

Ei da. Priviţi, din ce în ce mai mult, în toate familiile, soţul are o amantă – ba poate chiar mai multe – iar soţia are un amant. Deci, mereu (tendinţa) de a amesteca. Oamenii sunt cinstiţi şi în acelaşi timp necinstiţi. Până când vor ajunge să aleagă 100% doar ce e luminos, ceea ce e pur, ceea ce e divin, trebuie să fi suferit mult, să aibă multă experienţă, multe căderi, multe cucuie, (să fi trecut prin) multe nenorociri, până să ajungă să înţeleagă cum este construită lumea. Adică să cunoască în ce fel Dumnezeu a format fiinţa umană în laboratoarele, în atelierele sale cereşti şi care sunt legile şi în ce lume trăim şi să cunoască aceste lucruri. Şi atunci când le vom cunoaşte, nu vom mai putea accepta fraudele şi tot felul de lucruri necinstite, dăunătoare. Da. Doar în cazuri excepţionale – ca de pildă Iisus. El ştia că atunci când va veni pe pământ, aveau să fie ucişi 5 mii de copii şi că vor fi războaie şi distrugeri din cauza lui. Ştia, dar trebuia să accepte, pentru că ceea ce a adus el, dacă oamenii pot înţelege… Fiindcă copiii vor reveni. Plecarea celor 5 mii de copii… asta mă incită să vorbesc despre alte lucruri, dar nu astăzi. De ce trebuiau să moară 6 milioane de evrei şi Hitler trebuia să-i trimită pe lumea cealaltă ? De ce ? Din ce motiv ? Dar să ne oprim asupra acestei analize. Trebuie să ne analizăm şi să constatăm sincer şi vom descoperi acest criteriu dacă suntem pe drumul bun sau nu. Nu e greu. Altfel, dacă îi asculaţi pe ceilalţi, ooo, ceilalţi vă vor spune că sunteţi acceptabil, că sunteţi perfect, că sunteţi minunat, că sunteţi aşa cum trebuie. Ceilalţi nu ştiu cum sunteţi în interior. Sau vă vor spune că sunteţi criminal, că sunteţi un derbedeu, un satir. Ei nu vor vedea cum sunteţi în interior. Nu trebuie să te bazezi pe cuvintele celorlalţi, ci pe propriile senzaţii şi descoperiri. Asta e tot. Iar acum, dacă nu mă credeţi, încercaţi să citiţi biografii, încercaţi să parcurgeţi istoria şi să constataţi că toţi cei care au avut mari haruri, mari capacităţi, mari posibilităţi, când nu duceau o viaţă aşa cum trebuie, îşi pierdeau toate capacităţile, sănătatea, frumuseţea şi toate celelalte. Veţi vedea, veţi constata din istorie. Şi atunci veţi trage concluzia pe care au tras-o Iniţiaţii: că modul de viaţă este mai presus de tot şi că dacă nu aveţi facultăţi şi aveţi tot felul de slăbiciuni, de defecte şi aşa mai departe, vicii şi tot, dar dacă vreţi să trăiţi cum trebuie şi veţi începe, din ce în ce veţi constata că şi viciile şi defectele, toate vor dispărea şi că nişte capacităţi extraordinare vor veni să se instaleze (în voi) şi chiar îi veţi depăşi pe ceilalţi. Iar ceilalţi vor pierde aceste capacităţi, pentru că nu au trăit cum trebuie, iar voi, care trăiţi cum trebuie, le veţi avea. Da. Noroc că am înţeles asta când eram foarte tânăr. Da. Şi mi-am văzut toate defectele, toată incapacitatea… Aaa, a fost formidabil. Nu exista băiat mai prost, mai incapabil ca mine. Asta v-o pot spune. Au fost mulţi fraţi şi surori care nu au vrut să mă creadă. Ziceau: «O, spune asta aşa, anume». Nu. Este singurul adevăr pe care l-am spus în viaţa mea. Dar veţi spune: «Nu s-ar zice». Nu ştiu de ce, dar aşa a fost. Acum poate vor fi schimbări. Cu atât mai bine, cu atât mai bine ! Şi, dimpotrivă, am spus deseori: Voi, care mă depăşiţi ca şi capacităţi intelectuale, care cunoaşteţi matematică, chimie, astronomie, tot, iar eu sunt incapabil să le cunosc, veţi pierde tot, după un timp, pentru că nu trăiţi cum trebuie. Aaa, ei sunt miraţi. Nu s-au gândit niciodată că felul de a trăi avea vreo legătură cu asta. Vedeţi, în mintea oamenilor, nu există nici o legătură. Felul de a trăi nu are nici o legătură cu capacităţile lor, cu aptitudinile lor, cu calităţile lor, cu câştigurile lor, cu bogăţiile lor, cu faima lor. A, nu. Şi iată că aici toată lumea se înşeală. Da. Iar eu vă spun: cu capacităţile voastre, care le depăşesc pe ale mele, veţi merge atât de departe, atât de departe, dar cu o condiţie: să trăiţi cum trebuie. Şi veţi vedea, după ani, vei vedea dacă este adevărat. Şi chiar puteţi depăşi pe toată lumea dacă trăţi din ce în ce mai bine. Şi lumea întreagă va merge spre ruină, dacă nu trăieşte cum trebuie. Iată legi formidabile. Şi vedem acest lucru, îl vedem. Au fost cazuri de tuberculoşi care au început să trăiască cum trebuie şi toţi bacilii au fost încapsulaţi, înveliţi în materie calcaroasă şi aşa mai departe. Şi într-o zi reîncepeau nebuniile ca înainte, închisorile (în care erau prinşi bacilii) erau sfărâmate, bacilii ieşeau iar, din nou starea lor se înrăutăţea şi mureau. S-au văzut (cazuri). Dacă e adevărat pentru un lucru, de ce nu ar fi pentru toate celelalte ? Oh, là, là ! Orice ai face, nu-i poţi convinge pe oameni, pentru că au fost foarte prost învăţaţi, foarte prost informaţi, foarte prost educaţi. Despre asta ar trebui vorbit mereu: modul de a trăi, care ameliorează tot sau urâţeşte tot. Evident, nu se poate dintr-o dată; cu ce răbdare, cu ce tenacitate, să continui, să continui ani şi ani şi ani şi apoi, chiar şi orbii îşi vor da seama că este atât de adevărat. Dar trebuie ani. Dar ei sunt foarte, foarte nerăbdători, ei vor ca într-o săptămână… Iar apoi, când văd că nu s-a întâmplat nimic, renunţă la tot. Ei credeau că totul se poate face într-o săptămână. De-ar fi aşa uşor ! Aş fi fost primul care ar fi ajuns la ceva (rezultate). Dar, din păcate, este atât de greu, Ooo, încât încă mai oftez şi cert pe toată lumea – începând cu fraternitatea. Este adevărat ce spun ? Haideţi să fim rezonabili. Da. Felul de a trăi. Iar pentru a şti acum care este cel mai bun fel de a trăi, trebuie totuşi să te instruieşti, să-i găseşti pe Iniţiaţi (pentru a afla) cum să mănânci, cum să bei, cum să respiri, cum să priveşti, cum să munceşti, cum să iubeşti, cum să aduci pe lume copii, tot, tot, tot. Acesta este modul de a trăi. Modul de a trăi nu este numai comportamentul, pentru că sunt atâţia oameni, care sunt atât de drăguţi, de amabili, de buni, de blânzi şi nu fac niciodată rău, nu spun niciodată nimic rău nimănui şi au asemenea dificultăţi şi boli… Numai comportamentul nu este suficient. Pe lângă acesta este un întreg domeniu care priveşte nutriţia, băuturile, respiraţia, gândul, sentimentul şi apoi comportamentul, bineînţeles. Este deci o întreagă ştiinţă: să cunoşti Pământul şi planetele şi stelele şi cum să intri în această armonie cosmică, pentru că armonia cosmică ne dă ??? tot restul. Şi comportamentul, desigur, acesta este latura morală. Comportamentul nu este de-ajuns. Vedeţi ? Eu compar comportamentul, latura obiectivă este bine, ca şi cunoaşterea obiectivă, acelaşi lucru. Ele ameliorează câte ceva, e adevărat, dar nu tot. Să luăm, de pildă, universităţile: vreţi să terminaţi câteva universităţi; aveţi diplome. Bineînţeles că veţi fi bine plasaţi în viaţă. Aveţi de lucru, bani, un anumit prestigiu, oamenii se vor purta (frumos) cu voi. Veţi avea multe lucruri în felul acesta. Dar Dumnezeu ştie dacă viaţa voastră interioară va fi schimbată, transformată. Ele vă vor da posibilitatea să aveţi lucruri utile, dar acest fapt nu vă va transforma. Şi cu comportamentul e la fel. O latură care… oamenii vă vor iubi, vă vor da de lucru; dar interior, dacă nu ştiţi cum să trăiţi, pentru rest, deşi sunteţi bine acceptaţi, bine văzuţi şi toate uşile vă sunt deschise, în interior nu vor fi mari transformări. Şi de-aceea spuneam eu că sunt două feluri de cunoaştere: o cunoaştere exterioară, care vă dă bani şi un loc în societate, diplome; şi o cunoaştere interioară, o cunoaştere intiţiatică, care vă transformă. Ea nu vă dă bani, nu vă dă o situaţie, dar deveniţi o divinitate. Şi aici, la fel: aveţi un comportament bun. Evident, toată lumea va fi foarte drăguţă cu voi, veţi fi răsfăţaţi, vi se va da de lucru, bani şi mai ştiu eu ce, dar dacă nu aveţi cealaltă cunoaştere – cum să mâncaţi, cum să beţi, cum… Nu este numai comportamentul. Ei bine, nu veţi avea parte de transformări extraordinare, pentru a câştiga nu oamenii, nu numai oamenii, ci spiritele naturii, spiritele cosmice. Aşadar, în ??? fraţilor şi surorilor de aici, trebuie două lucruri: e nevoie totuşi de un comportament bun, zâmbete, priviri bune, cuvinte bune… Este bine, pentru a fi acceptat de oameni. Dar interior, pentru a avea prietenia îngerilor, a arhanghelilor, a spiritelor, trebuie să îi câştigi. Şi pentru asta e nevoie de o viaţă interioară specială. Nu numai exterior. Pentru că sunt mulţi oameni care sunt ipocriţi, joacă teatru şi reuşesc să obţină prietenia cuiva pentru a avea moştenirea lui, pentru a avea banii lui, dar în interior… Oh, là, là ! Ce gândesc, ce clocesc ! Există astfel de cazuri. Deci ei reuşesc în lumea umană, dar în lumea interioară, în lumea spiritelor, Oh, là, là ! Cât sunt de prost văzuţi. Iar alţii, care sunt puţin ???, mai jignesc câte puţin, sunt un pic mai iuţi la mânie, dar în interior… Ooo. Există şi astfel de oameni. Şi oamenii aceştia sunt prost văzuţi, dar în interior au o iubire şi o bunătate, au lucruri extraordinare. De aceea, trebuie amândouă. Deci este nevoie de o cunoaştere despre cum să trăieşti şi despre cum să te comporţi, pentru că sunt două lucruri diferite. Faceţi plăcere oamenilor, veţi fi răsplătiţi de oameni, dar dacă aţi transgresat forţele Naturii, ea vă va pune la pat. Iar oamenii vor veni şi vă vor aduce cadouri. «O, ce cumsecade e !» Dar Natura spune. «Nu, nu, nu ! E prost, e imbecil, trebuie să stea la pat !» Două opinii diferite, vedeţi ? Acum e limpede ? (Râsete) Sau, dimpotrivă, oamenii aruncă cu pietre după voi, vă urmăresc, dar voi sunteţi puternici, aveţi picioare bune, vă simţiţi extraordinar, dar oamenii vă hărţuiesc şi vă detestă. Dar Natura spune: «E băiat bun şi îi voi da… şi va mânca bine, va bea bine, va dormi bine. Oamenii sunt nişte idioţi; îl urmăresc pentru că nu ştiu că este o fiinţă minunată». Priviţi cele două cazuri, vedeţi ? Este extraordinar. Iar oamenii nu s-au gândit la aceste lucruri. Învăţământul Fraternităţii Albe Universale ne va învăţa ambele laturi: cum să ne purtăm faţă de oameni şi cum să ne purtăm faţă de forţele Naturii vii. Sunt două lucruri diferite. Da. Vă spun. De exemplu există beţivi: nu sunt pe lume oameni mai buni ca ei; ce bunătate, ce blândeţe… Toată lumea găseşte că sunt generoşi, că sunt minunaţi, iar cei care beau apă sunt îngrozitori. (Râsete) Au spus-o şi la televizor. Sunt mulţi oameni care beau apă, sunt îngrozitori. Iar cei care beau wihsky etc. sunt minunaţi. Cu siguranţă erau beţivi care se protejau între ei. Nu ştiu, dar asta e părerea mea. Dar ei sunt drăguţi, deşi beau. Dar Natura… apoi vine ciroza ! Natura a găsit că au făcut stricăciuni. (Râsete) Deci trebuie să-i mulţumeşti pe oameni, dar asta nu-i de-ajuns, doar oamenii. Vedeţi, dragi fraţi şi surori ? Vai, vai, vai ! Puteţi oare să-mi reproşaţi, să spuneţi că nu e adevărat ? Vă deschid orizonturi, noi porţi, noi ferestre, ca să vedeţi mai bine. Câte lucruri aş mai avea să vă revelez, să vă spun, dar e mai bine să ne oprim. Dacă puţinul pe care l-aţi auzit îl puneţi în practică, veţi vedea schimbările, transformările care se vor produce şi va fi minunat. Credeţi-mă – dacă vreţi ! Trebuie să învăţaţi cum să respiraţi, cum să mâncaţi, cum să iubiţi, cum să vă rugaţi, cum să vă concentraţi, în ce să credeţi şi de ce să vă îndoiţi... Este o întreagă ştiinţă. Am spus într-o zi că nenorocirile foarte multor oameni provin din credinţa lor, din faptul că ei credeau enorm. Au fost miraţi. Iar altora le-am spus că toate nenorocirile lor vin din faptul că se îndoiesc enorm. Şi apoi le-am spus: «Toată fericirea, toată înălţarea le-au venit unora din faptul că s-au îndoit, s-au îndoit, s-au îndoit, iar altora că sunt în Paradis pentru că au crezut». Dar treaba asta nu e limpede ! Şi le-am lămurit cum trebuie. Acum nu mă pot opri asupra lor. Sunt lucruri interesante, pasionante, halucinante (Râsete), senzaţionale. Unii vor spune: «Am mai auzit această conferinţă. Trebuie doar să ştii să trăieşti». Ei da, dar de ce trebuie să repetăm ? Pentru că intrăm din nou în vârtejul, în angrenajul vieţii şi uităm complet de modul de a trăi; suntem prinşi de alte lucruri, care nu sunt asta, şi s-a isprăvit. De aceea, trebuie să veniţi aici ???? să auziţi veşnic asta: modul de viaţă, modul de viaţă, modul de viaţă, până când veţi începe să ??? şi nu veţi mai trăi decât într-un mod divin. În timp ce acum, aţi auzit o dată şi gata. Viaţa este prezentă, cu toate farmecele ei, cu tentaţiile ei şi eşti prins în angrenaj şi s-a isprăvit. Eşti luat de val. De aceea, aveţi nevoie să vi se repete acest lucru, numai acest lucru, nimic altceva: modul de viaţă, modul de viaţă, modul de viaţă, că totul depinde de modul de viaţă, că veţi avea Cerul şi pământul prin modul de viaţă – în timp… Nimic altceva. Şi clarviziunea şi cunoaşterea şi puterea şi frumuseţea, tot, prin modul de viaţă. Să găsiţi cel mai bun mod de viaţă şi să nu-i imitaţi pe ceilalţi, pentru că ceilalţi, cantitatea, proporţia, dozele sunt total diferite. Trebuie să găsiţi fiecare doza voastră, cheia voastră pentru a fi la unison. Şi poate că vecinul va găsi acelaşi lucru în diapazon, în armonie… E o problemă personală: fiecare trebuie să găsească… ştiind, bineînţeles, în general cum să mănânci, în general cum să respiri, cum să iubeşti, dar nu este pentru toată lumea la fel. Fiecare trebuie să găsească aplicarea individuală, conformându-se generalului, aspectului general, să-şi găsească doza, măsura personală, individuală. Şi asta nu e aşa uşor. Nimeni nu vă poate învăţa cât să mâncaţi, trebuie să găsiţi voi la ce firimitură să vă opriţi. Nimeni nu vă poate explica toate acestea. Noi suntem cei care trebuie să ne găsim locul în univers. Fiecare are locul lui. Vedeţi, aceasta este greutatea. Dacă ar fi după anumite norme, calcule absolute, matematice, Ooo, ar fi foarte uşor ! Toată lumea ar fi în armonie, în fericire, în dilatare… Dar iată că fiecare trebuie să găsească pentru el însuşi ce e divin, ce e armonios. Şi asta va corespunde exact cu cel al vecinului în culoare, în limpezime, în puritatea, în intensitate, în bucurie, dar niciodată în doză, în măsură. De ce ? Pentru că plămânii, de pildă, nu sunt la fel. Cineva va respira mai mult decât altcineva, care are plămâni mai mici. Cineva va mânca foarte puţin, iar altul foarte mult, fără să depăşească limitele a ceea ce stomacul său poate să digere. Fiecare trebuie să găsească (pentru sine) şi fiecare va fi în normă, deşi nu este ca vecinul. De pildă, cineva care va mânca foarte puţin, altcineva prea mult - în raport cu prima persoană: amândoi vor fi în beatitudine, în armonie, fără aciditate, fără dureri, fără colici. Acestea vor fi lucrurile identice: aceeaşi bucurie, aceeaşi fericire, aceeaşi lumină, aceeaşi puritate, dar doza nu a fost aceeaşi. Sau n-au mâncat acelaşi lucru. Unul va mânca ouă, altul brânză, altul cartofi, dar vor avea aceeaşi bucurie, aceeaşi fericire, aceeaşi forţă. Cum să înţelegi, cum să explici asta ? De aceea, fiecare trebuie să-şi găsească locul în univers. Şi acesta este lucrul greu, pentru că trebuie să lucrezi. Dacă cineva – şi doctorii au observat, când trebuie să dea un medicament sau o reţetă pentru remedii, ei sunt obligaţi să ia în considerare latura individuală, aspectul individual, pentru că acelaşi remediu nu acţionează în acelaşi fel la toţi indivizii. Da, au observat asta. În timp ce înainte, era ca şi cu sergentul acela din armata bulgară. Când eram soldat, era un sergent la infirmerie care vindeca toate bolile cu tinctură de iod. (Râsete). Da, da. Chiar pentru – ce boală ? Daţi-i tinctură de iod. Am fost mirat să văd că găsise panaceul universal. Şi dacă unii nu se vindecau, ce dacă ? Tinctură de iod ! (Râsete) Aşa era în trecut. Acelaşi medicament pentru a vindeca pe toată lumea. (Iar acum) Ei bine, nu. De ce ? Pentru că acum oamenii au idei preconcepute, sunt dificili. Reacţionează greu. Nici măcar nu se ştie de ce. Eu ştiu de ce. Pentru că, întrucât oamenii au dezvoltat spiritul contestatar, acest spirit contestatar acţionează chiar împotriva remediilor. (Râsete) Idei preconcepute ! Nu mă incitaţi să dezvolt această problemă, că ajungem până la capialism şi la comunism ! Ca fata aceea, care devenea comunistă: distribuia tot primului venit, în loc să fie puţin capitalistă, să păstreze câte ceva şi pentru ea.

După-amiază plăcută, după-amiază plăcută !